Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, Mn. Neamț, 1825 - Piesă rară
Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, Mn. Neamț, 1825 - Piesă rară
Scrisoarea Moldovei de Dimitrie Cantimir Domnul eii. Care acum întâiu s-au tipărit în zilele bine credinciosului și de Hristos iubitoriului domnului nostru Ioann Sandul Sturza voevod, cu blagosloveniia prea osfințitului arhiepiscop și mitropolit Kyrio kyrio Veniamin al Moldovei. Pe vremea prea cuviosului stareț al sfintelor monastiri Neamțului și Secului Kyr Dometian. În sfânta monastire Neamțul (de Gheorntie ieormonahul), la anul 1825 avgust în 19. [4] f, 344 (345) (176 f. cu signat.) : il. ; 4° (21 cm), 23-24 R (13 x 15 cm)
Bibliografie:
BRV II, 229
BRV Additamenta, p. 428-429, poz. 1234
Dan Râpă-Buicliu. CRV. Studia bibliologica, p. 118-120
Publicări ulterioare:
Calendarul geografic academic pentru anul 1770, de Johann Christian von Struve. Cuprinde versiunea prescurtată a ed. Redslob, 1771 şi o hartă după ed. Amsterdam 1737.
Lucrare elaborată la cererea forului academic berlinez, ca și Historia incrementorum atque decrementorum Aulae Othmannicae. Ediția de la Neamț este cea dintâi versiune în limba română. În prefaţa ediției scoase de Negruzzi este menționat istoricul versiunii româneşti - textul iniţial, în limba latină, a fost tradus în germană, la Berlin, în 1769, de către A.V. Büsching (de fapt - de Johann Ludwig Redslob) după o versiune intermediară englezească (cf. BRV III, p. 455, nota 2) şi tipărit în 1771 (la Frankfurt şi Leipzig, cu titlul Historisch-Geographisch-un Politische Beschreibung der Moldau). Această ediţie a stat la baza tuturor celorlalte. Un exemplar a fost adus în ţară, în 1806 şi dăruit mitropolitului Grigorie al Ungrovlahiei. Acesta a încredinţat-o mitropolitului Moldovei, Veniamin Costachi, îndemnându-l s-o tipărească la Mănăstirea Neamţ (unde a şi apărut, în tălmăcirea lui Vasile Vârnav, apud I. Bianu). “Însă tipărindu-se cu un tipar bisericesc ordinar şi în puţine exemplare, ajunsese a fi foarte rară. Aceasta ne-au îndemnat a o retipări cu un tipar curat, sârguindu-ne a îndrepta, pre cât s-au putut, greşalele ce întraseră în ediţia întâia”. Paternitatea traducerii este însă atribuită lui Ioan Nemişescu (N. A. Ursu. “Cine a făcut prima traducere românească a operei lui Dimitrie Cantemir, Descriptio Moldaviae”, în: Cronica, Iaşi, an XIV, nr. 5, 1979), funcţionar la vistieria din Iaşi, care a tradus şi lucrarea lui Ludwig Albrecht Gebhardi despre români (inclusă în monumentala serie Weltgeschichte. Allgemeine nach dem Plan Wilh. Guthrie und Joh. Gray und anderer gelehrter Engländer entworfen, ausgearbeitet und aus den besten Schriftstellern gezogen von Ludewig Albrecht Gebhardi, Halle, 1785-1805), sub titlul - Istoria politiciască a Dachiei şi a niamului românilor. Dan Râpă-Buicliu, în BRV-Additamenta, loc. cit., afirmă că traducerea în limba română a lucrării cantemiriene s-ar datora şi lui Iancu Nicola[e], bursier al mitropolitului Veniamin Costachi la şcoala de pe lângă mănăstirea Sf. Ioan din Bucureşti (patronată de Grigorie IV Dascălul), în anul 1825. Acesta ar fi adus versiunea românească în manuscris, datând din 1806, la mănăstirea Neamţ, iar în favoarea implicării sale în realizarea acestei prime ediţii ar pleda prezenţa numelui în vinieta de la p. 23 a imprimatului (i.e. frontispiciul cu simbolul Sf. Treimi, care deschide capitolul Înştiinţarea lui Bişing Dascalul Scripturilor). Iancu Nicola(e) este acelaşi cu Iancu Nicolae Moldoveanu, cel care a tradus Culegere de înţelepciune a lui Dimitrie Darvari, publicată la Bucureşti, în 1827 (s.n.).
Tiparul este negru, realizat cu corpuri variabile de slovă chirilică pe suport de consistență poroasă, ușor albăstrie, cu verjeuri. Custos, colontitluri, viniete de colontitlu, note de subsol. Pagina în chenar liniar dublu. Volumul este împodobit cu frontispicii (neîncadrate), letrine (câteva, cu vedută) şi viniete specifice artei nemţene a xilogravurii (ilustrate, în principal, de meșterii Constantie și Ghervasie), dar şi cu elemente ce ţin de ornamentaţia secundară, de compoziţie tipografică. Multe dintre ornamentele gravate și motivele recurente apăruseră deja, în alte imprimate nemțene precum Viețile sfinților, 1807-1815 și în Cuvintele și învățăturile preacuviosului Efrem Syrul, 1818-1823.
Titlul cărții are un ancadrament liniar dublat de unul mare, fitomorf (flori compozite şi foliaj polilobat ataşate unor vrejuri palmiforme în arabesc), care prezintă, în centrul laturii superioare o coroană, cu o mică cruce florală dedesubt, iar în centrul laturii inferioare, o altă reprezentare similară. Pe verso-ul foii de titlu se află Stema Moldovei cu însemne voievodale şi arme, susţinută de doi lei stând rampanţi, suiţi pe ţevi de tun, şi timbrată de coroană, la rândul ei timbrată de-o cunună de lauri; stema este flancată de iniţialele domnitorului Alexandru Sturza, şi însoţită de 4 versuri dedicatorii (Stihuri asupra Stemii prea luminatului nostru Domn Ioann Sandul Sturza Vvd). Semnătura gravorului – cu majuscule - este plasată jos, într-un cartuş - Proto ierei Mihail. În carte mai apar 2 reprezentări heraldice timbrate de coroane, cu acvile bicefale, lei rampanți și armoriale, cea dintâi purtând deviza Non solum armis (“sed libris”); se pare că modelul cu deviză reproducea blazonul generalului Rumeanţev (Rumeanţov), pe lângă care Mihail Strilbiţchi a exercitat atât un interesant rol diplomatic, cât şi unul de translator, în timpul campaniilor din războiul austro-ruso-turc.
Fole liminare cuprind titlul, o scrisoare de dedicație - Cătră iubitorii de ştiinţă cititori” (a lui Gherontie ieromonahul), și o Arătare de cele ce să cuprind în cartea aceasta (f. [1]-[4]). Lucrarea are următoarele secțiuni introductive: Viiaţa lui Dimitrie Cantimir, Domnului Moldaviei (alcătuită de N. Tindal, editorul versiunii englezeşti, comprimate, a “Istoriei imperiului otoman”, din 1734, după biografia scrisă de Antioh Cantemir şi preluată în ediţia germană din 1745, a lui Johann Lorenz Schmidt, apoi tradusă în româneşte), la p. 1-23; Înştiinţarea lui Bişing Dascalul Scripturilor (Büsching, cel care a revăzut şi adnotat traducerea germană a lui Redslob, publicând-o în 1769-1770 în “Magazin für die neue Historie und Geographie”, III, IV şi separat, în 1771), p. 23-24; Cuvânt înainte, semnat Petru burg, anul 1764. G. F. Miler (- Müller, consilier la Petersburg în chestiuni de educaţie în perioada când Antioh Cantemir îşi făcea studiile şi unul din posesorii manuscriselor cantemiriene), p. 24-29. Un alt Cuvânt înnainte (p. 30-31).
Lucrarea cantemiriană este structurată în trei părți: prima parte (Întâia parte, a Gheografiei) cuprinde 7 capitole, cea de-a doua (Partea adoa, politicească) – 19 capitole și partea a treia (Pentru starea Bisericească, şi a celor învăţaţi din Moldova) – 5 capitole.
Exemplarul este complet, bine conservat, cu minime semne de uzură (în principal din cauza umezelii și a atacului de cari). Claritatea tiparului și a ornamentației se păstrează însă, impecabil.
Legătură în piele maro pe carton presat, uzată; lipsuri din învelitoare, pe cotor.
