Zapis comun de vânzare a mai multor moșii din ținutul Lăpușnei, cu posesori diferiți, către vel vistierul Ianache Cantacuzino, 1781

Zapis comun de vânzare a mai multor moșii din ținutul Lăpușnei, cu posesori diferiți, către vel vistierul Ianache Cantacuzino, 1781

Difolio, original, cu iscălituri și cu o mărturie olografă a cumpărătorului, în limba greacă, din 1782 (în josul ultimei foi recto, apoi sus, verso)

Prima vânzare:

„Moșia Molești și moșia Condrești și moșia Bondești ce sânt pe apa Botnișoarei în ținutul Lăpușnii, care aceste trei moșii sânt câte treli la un loc, după cum se arată și hotarnicile ce sânt deosibite pe fiiștecare, cum și altă hotarnică ci le cuprinde pe toate într-o hotărâtură; că noi, mai jos arătați Dănilă și Ștefan și Neculai, ficiorii Hrănacii, și a Lupei, fetii lui Miron Hâncul, ci-au fost ficior lui Dumitrașco Hâncul armaș sin (fiul) lui Mihalcea Hâncul sărdariu(l) avându-le aceste trei moșii la stăpânirea noastră, adecă moșiia Moleștii, și Condreștii date danie noă de la Nica și Catrina surorile Lupei, maicii noastre, care și lor le sânt date de la tatăl lor Miron Hâncu,l și lui Miron Hâncul încă i-au fost date de zăstre de la Costandin cluceariul; iară moșiia Bondeștii, ne iaste clironomiie de pe maica noastră Lupa, care și ei îi este dată de zăstre după împărțala ci-au avut cu ceilanți frați. Ni-am socotit și de a noastră vreri și bunevoințe de nime siliți, nici asupriți, am vândut Dumisale Ianache Cantacozino vel vist(ier) acesti trei moșii cari mai sus anume sânt arătate, cu tocmală și cu priimirea noastră, ca să ne dea dumnealui câte zăci parale pe stânjinu. De care moșii, după mărturiile hotarnice ci am adus, încredințate cu iscăliturile dumniilor sale sărdarilor de Orhei și a(le) altor hotarnici, oameni buni răzăși ce s-au întâmplat, în care să arată hotarăle din sămne în sămne, cu măsura stânjănului de opt palme glod (care palmă s-au însămnat și în zapisul acesta) cuprinzându-să împrejur cu hotarul câte treli acesti moșii, așa ni-am priimit la această de bună voiie a noastră vânzare, de s-au măsurat într-acest chip moșiia Moleștii și moșiia Condreștii, fiind alăturea amândoâ, s-au măsurat capitile despre răsărit, și mijlocul, cum și fundurile despre apus, și viind piste tot 7858 stânjăni după cum și hotarnicile lor arată, s-au lepădat 2 părți după obiceiu(l) ce iaste la măsurătoarea moșiilor, și au rămas 2619 stânjăni a trie parte carii sânt de plată; asămine, și la moșiia Bondeștii, măsurându-să pe trei locuri în curmeziș, adecă amândoâ capetile, și mijlocul și cuprinzându-să 7435 stânjăni, s-au lepădat iarăși 2 părți și-au rămas 2478 stânjăni de plată, care piste tot socotindu-să stânjănii ce-au rămas la moșiia Moleștii, Condreștii și Bondeștii, fac 5097 stânjăni, iar bani câte zăci parale de stânjăn fac 1274 lei 30 bani adecă una mie douâ sute șaptezăci și patru lei treizăci bani, care bani ne (sic) i-au și dat Dumnealui Ianachi Cantacozino vel vist(ier) acum toți, deplin, în mânule noastre; drept aceia și noi, ca unii ce de bună voie am vândut Dum(i)sale acesti trei moșii, dăm acestu adevărat și încredințat zaăisul nostru ca să fie dumisale, fiilor, nepoților și strănepoților Dum(i)sale dreaptă cumpărătură temelnică și neclintită în veci; și deosăbit i-am dat și toate scrisorile vechi și noâ ce-am avut pe aceste trei moșii: pe moșiia Moleștii 2 cărți de la Grigorie vodă Ghica, una din let 7235 iulie 13 (1727) și una din let 7219 dechem(vrie) 10 (1710) prin care să volnicește Grigoraș Hâncul și Miron Hâncul să ia de-a zăcea (sic) din venitul aceștii moșii, și 2 cărți de la Mateiu Ghica vodă din let 7261 avgust 9 (1753) și alta din let 7263 iuniie 9 (1755), prin care să volnicește Lupul sin Hâncul căp(i)t(an) ca să-și ia venit de pe această moșie, și o carte de la Grigorie Ghica voevod din let 1777 ap(rilie) 21, ce scrie cătră sărdarii de Orhei pentru Ursul Costrul, Miron Costrul, preotul Toma și Neculai vornicelu(l), că având judecată la Divan cu Ștefan Hâncul pentru Molești, i-au dat rămaș(i) (garanți) pe acești arătați mai sus. Și pentru venitul ce-ar fi luat acești acolesători (i.e. alesători – boieri de Divan care hotărniceau moșiile), să-i apuce dumnealor sărdarii să împlinească și să-i dea lui Ștefan Hâncul și o carte de judecată de la pah(arnicul) Darie sărdariu(l), din let 1778 martie 21, prin care iarăși îi dă rămași pe acești de sus arătați Ursul Costrul și cei împreună cu dânsul, cum și o scrisoare de la Vasile Folte(a), Vasile Arsănie și Costandin Câta, preotul Toma și Neculai Joimirul vornicelu(l), prin care arată că neputând dovedi că iaste moșiia aceasta de pe un Istrate, au lăsat în pace pe Ștefan Hâncul. Și am dat și o hotarnică din let 1780 iunie (fără zi) în care sânt iscăliți mulți oameni buni și iaste întărită și de Dumnealui State Costandin Rășcanu sărdariu(l), iar pe moșia Condrești am dat acesti scrisori: un zapis de vânzare din let 7165 dech(emvrie) 27 (1656) de la Nichita ficiorul lui Vasile Bocăș, nepot(ul) lui Marco cel Roș (sic), din care arată că au vândut a sa driaptă ocină și moșiie din sat din Condrești, toată partea Condrii, lui Mihalcea Hâncul armaș(ul), și frățâne-său, lui Ștefan izbașa patruzăci taleri; și o carte g(ospo)d de la Mihai vodă Racoviță din let 7233 iulie 17 (1725) prin care volnicește pe Grigoraș Hâncul [și] pe Miron fratile lui să-și ia venit de pe această moșiie; cum și o carte de la Măriia sa Costandin Dimitrie Muruzi voevod din anu(l) 1780 iunie 15, ce scrie cătră sărdarii di Orhei să o hotărască (scris deasupra: cari iaste și hotarnică) după tot dintr-acest velet iulie 6; iar scrisoarea ce avem de la mătușile noastre Nica și Catrina pentrru moșiia (moșiile) Moleștii și Condreștii, ce ni le-au dat danie, această scrisoare n-am dat-o Dumisale fiindcă să cuprind într-însa și alte pricini dar am scos altă scrisoare iscălindu-o atât noi, cât și alții și am dat-o Dumisale. Așijdere și pe moșiia Bondeștii, încă i-am dat Dum(i)sale acesti scrisori: un zapis de la let 7103 avgust 6 (1595) în care arată că, Cazan brat Pobirco, au vândut Mihalcei Hâncului jumătate de bătrân (vatră strămoșească) din Bondești, cum și alt zapis din let 7113 noem(vrie) 3 (1604), în care arată că Hâra și cu feciorii lui au vândut lui Dumitrașco, feciorul lui Mihalcea Hâncului jumătate de bătrân ce au avut în Bondești. Asămine am dat și alt zapis din fevr(uarie) 5 ce scrii că Agapie cu fimeia lui au dăruit partea sa ce s-a aleje din satul Bondeștii lui Mihalcea Hâncul sărdariu(l), cum și un zapis din leatul 7130 iunie 9 (1622) în care scrie că Ionașco nepotul Bondii au vândut un bătrân din Bondești lui Mihalcea Hâncul, și am dat și hotarnica aceștii moșii ce s-au făcut la anul 1780 iulie 7, în care sânt mulți hotarnici iscăliți și este întărită și de Dumnealui spătarul Costandin Rășcanu sărdariu(l) de Orhei; și deosăbit de toate acesti mai sus arătate scrisori, am dat și altă hotarnică ce cuprinde pe câte treli moșiile acesti cu hotărâre (hotărnicire) de către alte moșii de pinprejur care hotarnică iaste întărită de șatrariul Ursul Agapi cu a sa iscălitură fiind (iscălită) și de alți hotarnici și întărită și cu iscăliturile dumn(ii)lor sale sărdarilor de Orhei. Și măcar că la vânzarea acestor moșii s-au întâmplat și Toader Roșca, Chirica sin Dumitrașco Roșca i Toader Petic, Ioniță Nacul, Agapii Mârza, Petre Gângurian, Costandin brat Agapii Mârza, Dumitru Prale(a) de la ținutul Lăuișnii, și au arătat ispisoc de la Ștefan vodă, din letul 7030 oct(omvrie) 31 (1521) întru care scrie că Măgdălina fata lui Boldur vornicul au vândut lui Matei și nepoților lui Ivan Lungul, și Dumii, și lui Toader, moșiia Mălineștii la Glodureni pe Botnișoara, și o săliște tij pe Botnișoara pe din sus de Răstioani chiar supt pădure, și zisără aceștiie că să trag ei din neamul acela ce să arată în ispisoc, și cum că acesti moșii Mălineștii, i săliștea din sus de Răstioani s-ar fi cuprinsu de noi tot în hotarul acestor trei moșii, Molești, Condrești i Bondești, dar pentru ca să nu fie mai multă pricină între noi de a aleje partea acelui ispisoc ce-l au ei, ni-am învoit și ni-am așăzat ca să-și vânză și ei părțle de moșie ce să cuprind într-acest ispisoc de la Ștefan vodă tot Dum(i)sale Ianachi Cantacozino vel vist(ier) și noi din banii ci-am luat de la Dumnealui vel vist(ier) pentru vânzarea acestor trei moșii să le dăm lor 150 lei, și așa s-au priimit și s-au mulțumit și ei, dând și ispisocu(l) ci-au avut Dum(i)sale Ianachi Cantacozino vel vist(ier), după cum și noi am dat alte scrisori ci-am avut.”

Cea de-a doua vânzare:

„Asămine și noi, răzășii din Mălinești, din săliștea pe di sus de Răstioani, anumi Toader Roșca și Chirica sin Dumitrașco, ci ne tragem din Ivan Lungul, și cu Toader Petic, Ioniță Nacul, ci ne tragem din Duma, cum și cu Agapi Mârza, Petre Gângurianu, Costandin brat Agapi Mârza, Dumitru Pralea, ci ne tragem din Toader, care acești trei bătrâni (Ivan, Duma și Toader) sânt arătați în ispisoc cumpărători, împreună cu unchiul lor, Mateiu, ci-au fost sterpu, văzând și noi cea de bună voie vânzare ci-au făcut Dănilă și Ștefan, i Neculai, ficiorii Hrănaciului, ni-am priimit și am vândut și noi moșiia Mălinești i săliștea pe din sus de Răstioani, ci ni iaste cu ispisoc de la Ștefan vodă,, întărit strămoșilor noștri mai de sus arătați (sic), iarăși Dum(i)sale Ianache Cantacozino vel vist(ier) în prețul banilor ci-au dat ficiorilor Hrănacii, de la carii, după învoiala ci-am făcut între noi, am luat 150 lei, adecă una sută cincizăci lei și am priimit cu toții ca să fie și părțile noastre aceste driaptă cumpărătură Dum(i)sale, fiilor, nepoților și strănepoților, neclătit și nestrămutat nici odată în veci.

Pentru aceasta dar, după învoiala ci-am făcut, dăm acest al nostru adevărat zapis cu care să aibă Dumnealui a-și stăpâni numitele moșii, ca pe niște drepte cumpărături ci le are de la noi, făcându-și alte dresi și întărituri domnești asupra întimeierii vânzării acestor moșii, ca să-i fie Dum(i)sale nesmintit, stăpânind cu bună pace în veci. Iar când vor mai eși la vreunii din noi răzășii, vânzătorii acestor mai sus arătate moșii, sau parte de ar ceri cariva să între cu stăpânire, noi să avem a răspunde, dar Dumnealui să nu să superi, ce orce scrisoare s-ar mai găsi, cu judecată luându-o, să avem a o da iarăș Dum(i)sali, fiindcă deplin moșiile acesti care sânt arătate mai sus, li-am vândut Dum(i)Sali și la aceasta a noastră de bună voie vânzare a moșiilor întâmplându-să și boeri, și alți oameni buni, s-au iscălit marturi, și noi toți vânzătorii – atât a(i) moșii(lor) Moleștii, Condreștii, Bondeștii, cât și a(i) moșii Mălineștilor și a săliștii ci iasti pe din sus de Răstioani, spre mai adevărată credință, carii am știut carte am iscălit, iar care n-am știut carte ni-am pus numile și digetile. 1781 fevr(uarie) 1781.”

Dedesubt, semnăturile olografe ale membrilor familiei Hâncu (cu mențiunea am vândut) – Daniil, Ștefan, Neculai (semnând și Toader Onciul zet Lupa (ginerele Lupei) și însăși mama celor trei, Lupa, care a pus degetul), în coloana din stânga, apoi numele reprezentanților celei de-a doua vânzări scrise astfel: în coloana centrală, sub ultimul rând al actului – după Eu: Toader Roșca, Chirica sin Dumitrașco, Toader Petic și Ioniță Nacul, iar în coloana din dreapta - Eu... Agapi Mârza, Petrea Gângurian, Costandin brat Agapi Mârza, Dumitru Pralea.  9 amprente, în total, în dreptul semnăturilor.

În registrul inferior, sub mențiunea: „înaintea noastră viind răzășii și arătând că cu a lor bună voie au vândut, spre încredințare am iscălit și noii (sic!)”, pe același rând apar semnăturile boierilor divaniți din vremea domniei lui Constantin Dimitrie Moruzi vvd – vel logofătul Ioan Cantacuzino și marii vornici (vel vornic) Ștefan Sturza, Nicolai Rosăt și Lascarachi Sturza (viitorul hatman).

Sub aceste iscălituri ale divaniților, începutul unei note a lui Ianache Cantacuzino, în grecește, notă care continuă pe verso-ul foii; din textul pe alocuri neclar, extragem informația conform căreia marele vistiernic a vândut, la rândul lui, în anul 1782, de bună voie, cele trei moșii achiziționate cu un an în urmă, adică Moleștii, Condreștii și Bondeștii (situate pe cursul râului Botnișoara din ținutul Lăpușnei), domniței Anastasia Moruzi, cu același preț cu care au fost cumpărate (sub forma 1274 groși, 30 bani). Îi dă acest zapis și propria-i mărturie semnată, pentru o mai mare întărire a tranzacției, ca să le stăpânească deplin, în veci, fără a fi tulburată de careva dintre urmașii săi cantacuzini. Nota este datată 1782 martie 10 (în grecește) și întărită cu pecetea inelară în fum, a demnitarului și semnătura.

Despre aceste localități și posesorii lor istorici declarați/specificați în acest zapis, aflăm date cuprinzătoare și amplu documentate în I. Drăgușanu, „Cronicile pământurilor. Indicele bibliografic al neamurilor moldovenești” (Suceava, 2022), la p. 298.