Documente din arhiva Căpitanului Ion Păunel, 1927 - 1944
Documente din arhiva Căpitanului Ion Păunel, 1927 - 1944
Documente din arhiva căpitanului navei „Amiral Maican” Ion Păunel, din perioada în care era student al Școlii Navale a Marinei de Război din Constanța (1926-1927) și din perioada în care vasul său fusese scufundat (1944). Lotul cuprinde 10 piese: un jurnal de bord, trei memorii, un ordin de serviciu, o notă informativă, două fotografii, o diplomă și un referat.
Ion Păunel a fost un militar notabil pentru perioada celui de-al Doilea Război Mondial prin contribuțiile semnificative pe care le-a avut în special în activitatea de dragare pe cursul navigabil al Dunării. Important de menționat pentru activitatea sa este momentul în care, după cucerirea Odesei și începerea transporturilor de aprovizionare pe Dunăre, unitățile sovietice minau regulat cursul navigabil al Dunării. Comandamentul Forțelor Fluviale a avut nevoie de o perioadă de timp relativ lungă pentru identificarea tipurilor de mine care erau plasate de sovietici. Când au fost identificate ca fiind mine magnetice cu un număr variabil de treceri, Ion Păunel a fost desemnat pentru a se ocupa de această problemă. Facultatea de Matematică și Astronomie absolvită anterior l-a ajutat în această privință, creând sistemul de dragare în lanț prin stabilirea reglajului necesar pentru numărul maxim posibil de treceri, precum și intensitatea necesară pentru exercitarea succesivă. Astfel, un ansamblu de două vase demagnetizate, prevăzute fiecare cu câte 6 linii de exercitare magnetică, eliminau efectele distructive ale minelor plasate de trupele sovietice. Sistemul de dragare creat de Ion Păunel a salvat numeroase vase și vieți umane, fiind superior chiar și celui german. După iulie 1944, când situația militară se agrava, Păunel primește comanda vasului „Amiral Maican”, navă ce a fost scufundată în lipsa căpitanului său, de aviația inamică în 23 August 1944 în timp ce lua parte la acțiunile de salvare a armatei române din sudul Basarabiei.
Documentele de arhivă păstrate fac parte din cele trimise de către Ion Păunel familiei, marea majoritate a documentelor sale s-au pierdut odată cu nava pe care o avea sub conducere. Astfel, se păstrează Jurnalul de bord pe care l-a întocmit în perioada studenției la Școala Navale a Marinei de Război din Constanța (1926-1927) în care este menționat cu lux de amănunte tot ce s-a petrecut la bordul navei de studiu în perioada pregătirii practice (6 Iulie 1927 - 1 Octombrie 1927), inclusiv o vizită a reginei Maria și a reginei-mamă Elena. Jurnalul de bord este redactat pe 60 de file veline cu cerneală neagră, având diverse notițe ale corectorului, precum și ștampila Comandantului Grupului Canoniere și ștampila Comandantului Unității Elevilor.
Lotul cuprinde două fotografii tip carte poștală, diploma de merit a fiului său, Păunel I. Ulm, primită la finalul clasei a III-a.
La acestea se adaugă un ordin de serviciu emis în 23 August 1944, imediat după întoarcerea armelor împotriva Germaniei, prin care comandantului Păunel i se cerea să călătorească spre Chilia Nouă cu scopul de a transporta trupe din Basarabia. În timpul călătoriei spre Chilia Nouă cu remorcherul „Teodoros”, căpitanul își pierde vasul „Amiral Maican” pe care îl lăsase în portul Galați, în timpul unui bombardament al aviației inamice. În timpul misiunii, ordinele îi se modifică, astfel că întâmpină diverse probleme, ajungând prizonier într-un lagăr rusesc și fiind nevoit să evadeze. Află despre pierderea vasului alături de întreaga arhivă a Serviciului Hidrografic pe care ceruse să fie păstrată pe vas abia la întoarcerea din prizonierat. Dată fiind pierderea, la întoarcerea din misiune, căpitanului Păunel îi este solicitat să înainteze un memoriu asupra evenimentelor care au dus la pierderile menționate anterior către șeful Oficiului Hidrografic. Se păstrează nota de solicitare, precum și trei memorii înaintate de căpitanul Păunel. Primul, și cel mai amplu, este dactilografiat pe 8 file în care este prezentată cu foarte multe detalii călătoria către Chilia Nouă, alături de toate dificultățile pe care le-a întâmpinat căpitanul, precum și modificările ordinelor și justificări ale hotărârilor pe care a trebuit să le ia în condițiile dificile în care se afla. Este inclus în memoriu și faptul că a ajuns prizonier în mâinile sovietice, deși România schimbase tabăra, precum și modul în care a evadat și a ajuns acasă. Memoriul este încheiat cu sintagma: „În țara noastră armata nu face politică, ci guvernul este acela care hotărăște împotriva cui trebuie să luptăm.”
Al doilea memoriu este dactilografiat pe o coală recto-verso prezintă informațiile puține pe care le aflase de la întoarcerea din prizonierat. Cel de-al treilea memoriu este dactilografiat recto-verso pe o coală velină și prezintă un inventar al lucrărilor care se aflau în redactare la momentul plecării căpitanului în misiune și pe care nu apucase să le predea.
Alături de toate aceste documente este păstrat și un referat dactilografiat pe 5 cinci file de către fiul căpitanului Păunel, respectiv Ulm Păunel, în care sunt prezentate cele mai importante evenimente ale Marinei de Război a României la care fusese participant căpitanul Păunel, în perioada 1926-1944, Referatul este datat 16 Aprilie 1991 și semnat olograf „pentru conformitate” de către Ulm Păunel.
