Domnitorul Ieremia Movilă, scrisoare adresată episcopului Alfonso Visconti, nunțiu apostolic în Transilvania, 20 septembrie 1598
Domnitorul Ieremia Movilă, scrisoare adresată episcopului Alfonso Visconti, nunțiu apostolic în Transilvania, 20 septembrie 1598
Domnitorul Ieremia Movilă, în calitatea sa de Voievod al Moldovei, prezentat la titlu drept „Ieremia Movilă, Prin Harul lui Dumnezeu, Principe și moștenitor pe viață al Moldovei..”, îi trimite o scrisoare reverendului episcop Alphonso Visconti, nunțiu apostolic în Transilvania, în perioada 1594-1598. Acesta face referire la scrisorile primite de la corespondentul său, către Secretarul Simon, care a raportat o serie de mesaje, și afirmă în parte „..În final, și în ceea ce privește Principele Creștine, nădăjduim că Sanctitatea Voastră va mijloci în numele nostru și cu insistență, iar pentru aceasta și pentru altele similare tratate îi mulțumim Ilustrei Voastre Sanctități…”, spunând în continuare „..Sfinția Voastră ne-a sprijinit și am putut prețui orbitoarea și abundenta dumneavoastră afecțiune, care, așa cum așteptăm între Principele Creștine, va aduce și va menține bună prietenie și pace, și că Dumnezeu cu harul său ne va răsplăti pe noi și Împărăția noastră..”, iar înainte de a încheia spune „Am primit scrisorile de la Joanis de Marini, din Praga, și am aflat vestea și, de asemenea, că vechea noastră prietenie a fost bine amintită. Ne bucurăm profund aflând că armata creștin… și va deveni puternică.” Și ne rugăm la Dumnezeu ca El să cedeze întotdeauna totul din cauza ofrandelor creștine...”. Documentul poată rămășițe ale unui fost sigiliu de ceară. Textul a fost redactat în limba latină pe două pagini, in-folio, fiind datat 20 septembrie 1596.
„Un alt reprezentant al papei Clement al VIII-lea in Transilvania, dar cu care Mihai Viteazul a avut legaturi directe, a fost Alfonso Visconti (1594-1598) . Domnul Tarii Românesti II va intilni pe acesta fieinTransilvania, fie in propria-i tar& orideciteori va avea convorbiri ciiSigismund Bathory, deoarece agentul diplomatic al papei va însoți pe principe ca o umbra in toate imprejurarile, In timp de pace in sutanaordinului iezuitilor, in timp de razboi in costum militar. Asa de exemplu în toamna anului 1595, cu prilejul campaniei antiotomane din Tara Românească, când trupele muntene au luptat alături de cele transilvane, Mihai Viteazul a avut prilejul sa-l cunoască pe Alfonso Visconti, fie la Targoviște unde acesta din urma, s-a aflat la 18 octombrie, fie la Giurgiu de unde scria între 21 si 31 octombrie, fie la Bucuresti unde a ajuns la 2 noiembrie același an. Un an mai tarziu cand Mihai Viteazul a mers la Alba Iulia, insotitde banul Mihalcea si de Radu Buzescu, pentru a stabili impreunä cu Sigis-mund Bathory planurile operatiilor militare antietomane ce urmaureinceapa in primavara anului 1597, din nou el se va intilni cu Alfonso îi va face o frumoasa impresie mărturisita într-una din scrisorile sale astfel: „(Mihai Viteazul) este un viteaz (bravo) si cu capsi care de va vrea, să fie ajutat, poate sa faca destul de mult in locul unclese afla, chiar In mijlocul vrajmasului”. Desigur că astfel de întâlniri s-ar mai fi putut continua daca in primavara anului 1598, nuntiul apostolic Alfonso Visconti n-ar fi parasit postul sau intorcindu-se la Roma, intr-o vreme cand situatia politica din Transilvania se agravase. Ne referim la evenimentele provocate de renuntarea la tron a lui Sigismund Bathory in favoarea lui Rudolf al II-lea si de arestarea, ca tradator fata de imperiali, a lui Stefan Iosica, cancelarul Transilvaniei. In schimb cu locțiitorul lui Alfonso Visconti; cu nuntiul apostolic Germanico Malaspina episcop di San Severo", sosit in Transilvania in primăvara lui 1599, când țările romane si mai ales Transilvania au trecut printr-o perioada de mari framintari politice, Mihai Viteazul va avearaporturi din cele mai strinse cu consecinte hotaritoare pentru sfirsitulexistentei sale”. (Constantin Șerban, Raporturile lui Mihai Viteazul cu Malaspina di San Severo, în Revista de Istorie, TOM. 28, Nr. 4, 1975, pp. 542-543).
