Dimitrie Nicolae Darvari, Mai înainte gătire spre cunoștința de Dumnezeu (trad. Eufrosin Poteca), Buda, 1818

[Dimitrie Nicolae Darvari]. Mainainte gătire spre cunoștința de Dumnezeu (română). Buda, 1818

Mainainte gătire spre cunoștința de Dumnezeu, prin privirea celor ce sânt : pentru întâia învățătură a pruncilor [de Dimitrie Darvari] ; tălmăcită din limba grecească de smeritul... Eufrosin Dimitrie Poteca. Acum întâia oară tipărită. La Buda : în Crăiasca tipografie a Universitatei Ungariei : cu cheltuiala înaltei Scoale Domnești, 1818. [15] f., 179 p. (i.e. 90 f. cu signat.) : il. ; 8º (18 cm), 26-30 R (16 x 9 cm)

Carte rară

Bibliografie:

BRV III, 977

BRV Additamenta – nu o menționează

Nu figurează în bibliografia româno-ungară a lui A. Veress, vol. II

Tipar exclusiv negru pe suport manual. S-au utilizat 5 corpuri de literă chirilică (etalate într-un repertoriu poligrafic sui generis, pe foaia de titlu), majuscule subțiri și pline, lipsa ancadramentului pentru foaia de titlu, și a gravurii de frontispiciu; ornamentica tipografică este cea care predomină: viniete de colontitlu din fleuroane (anturând slovocifrele plasate între paranteze rotunde), frize unice din varii motive stilizate (vegetale – cruci din lăstari, unele înscrise în romburi, ori geometrice – cercuri, elipse) care deschide fiecare “Cap” și “Parte”. Doar Partea întâi prezintă un frontispiciu xilogravat, cu Ochiul cel atoatevăzător (desenat cu măiestrie), radiant, în centrul unui triunghi echilateral cu margine dublă, prins într-un “medalion” din ramuri de palmier (cu foliajul răsfirat lateral, lipit de simbolul triadic), și sprijinit pe o consolă de formă trapezoidală, cu extremitățile sculptate și bordura inferioară - perlată; peste latura frontală ce susține medalionul atârnă un fel de prapur bisericesc (ca pe masa altarului). Deasupra Ochiului un fel de baldachin de sub care atârnă un alt prapur brodat, cu trei ciucuri sau pandante ornamentale, la extremități – două croșete învolutate (concave), peste marginea de sus, unde se îmbină capetele răsucite spre interior, ale ramurilor palmate; baldachinul are forma unei calote, baza identică cu marginea consolei, structura sugerat metalică arată o suprafață cu protuberanțe regulate. În vârf, un alt șir de “perle” și un ornament asemănător unei coroane minuscule. Dimensiunile frontispiciului (ce nu are cadru): 5,5 x 5 cm. Modelul împodobește și alte imprimate budense cu caracter religios.

Textul este organizat în paragrafe, citatele sunt imprimate cu corp mai mare, de literă neagră (- cu aldine, am zice astăzi), rezumatele capitolelor și notele de subsol - cu corp foarte mic. Câte-o bordură liniară, simplă, marchează finalul secțiunilor. Zona impressum-ului este separată de restul printr-o linie de motive spiralate. Pe verso-ul foii, un aforism: “Deaca vei cunoaște ce este Dumnezeu, mai cu dulceață vei trăi” (în centrul paginii). Partea introductivă a opusculului cuprinde: o Înainte cuvântare a celui înțelept și mult învățat bărbat, de carele s-au alcătuit. Prezentarea Catehismului, urmată de o scrisoare de dedicație în 49 de paragrafe (numerotate), intitulată Cătră toți iubiții miei frați din neamul Romănesc și pravoslavnici Creștini, cinste și închinăciune! semnată: “Al tuturor patrioților miei în București, 2 Avgust 1818. Slugă preaplecată. Evfrosin Dimitrie Poteca”, la f. [2]r-[14]r.  Apoi, o Arătare pe scurt, a celor ce se cuprind [în această carte] la f. [14]v-[15]v. Lucrarea are patru părți, fiecare a câte 6-7 capitole. Fiecare capitol se termină cu câte o sinteză intitulată Adunare pe scurt la Cap....

La sfârșitul lucrării, o notă Cătră Preacucernicul și prea învățatul Ieromonah Evfrosin Dimitrie Poteca:

“Această carte mult folositoare, de Sfințiia ta mie spre tipărire încredințată, măcar că toată nevoința am pus, ca să iasă bine diorthosită, totuși cu neputință au fostu, ca să nu se vărască [adevereze] unele smintele de stampă înpotrivă decum este originalul. De care scădere nencungiurată cu atâta mai vârtos nădăjduesc, că voiu dobândi dela Sfințiia ta dorita ertare, că înțelepțește cunoști, cum vederea ochilor omenești din fire este mărginită, și pentru aceea, și preste voia omului, greșelelor supusă. Cu căzuta cinstire rămânu al Sfinției tale preaplecată slugă, Zaharia Carcalechi, Ferlegărul Crăeștii Tipografiei din Buda”.

Exemplarul de față este complet, în stare bună de conservare, cu semnele uzuale ale îmbătrânirii suportului, cu excepția foii de titlu și a următoarei foi, care trădează câteva deteriorări cauzate de cari, compensate prin mici intervenții cu ocazia aplicării noii legături (cu resolidarizarea primelor 3 foi). Un deținător istoric al tratatului semnează pe marginea de sus a primei foi a prefeței – Această carte fiind a mea cel mai jos iscălit Ștefan Vlăd(escu) logofăt (cu chirilice, tuș negru).  La p. 171, o altă însemnare urmată, în josul paginii, de socoteli: Această cartii este cumpărată de dumnealui logofătul Ștefan în t(a)l(e)ri 2: 20 adecă în doii și jum(ă)t(ate) tale(ri).

Legătura exemplarului este recentă, în piele oliv închis și carton cu față marmorată în tonuri de galben, roșu-coraille, verde deschis, turcoaz și maro, identică celei de pe forzațurile duble; cotorul are o etichetă bej cu numele traducătorului și titlul cărții și doupă filete aurite. Forzațurile au dubluri din hârtie lucioasă la spatele volumului.

Autorul cărții – al cărui nume nu figurează în versiunea românească a acestui mic op “hristoithic”, este Dimitrios Nikolaos Darvaris. Originar din localitatea macedoneană Kleisoura, a fost director al Şcolii Greceşti din Viena şi membru al Societăţii Literare Grecodacice cu sediul la Bucureşti. S-a remarcat prin abordarea unor domenii diverse: lingvistică, pedagogie, filosofie, teologie, istorie, matematică şi fizică. Cunoscut şi apreciat în epocă, în special ca autor de scrieri cu caracter propedeutic şi “christoithic” (de etică creștină), publicate la sfârşitul secolului al XVIII-lea, începutul secolului al XIX-lea, la Viena, cum ar fi: Cheiragogia eis ten kalokagathian etoi enchiridion eis anagnosin, 1791, Asphales hodegia eis ten gnosin ton anthropon, 1795 (tălmăcirea “Caracterelor” lui Theofrast, cf. "Moraliceşti haractiruri", traducere de C. Negruzzi), Procheiros Arithmetike, 1803, Eklogarion graikikon, 1804 (cf. Carte grecească cu bucăţi alese, Bucureşti, 1827, an în care îi apărea și o Culegere de înțelepciune), Propareskeue eis ten theognosian, 1807 (titlul original (neogr.) al lucrării de față, ediția 1818). Cărţile sale se adresau în special învăţăceilor greci şi valahi (ap. C. Papacostea-Danielopolu, Intelectualii români din Principate şi cultura greacă : 1821-1859, p. 142, care îl citează pe C. Erbiceanu, Bărbaţi culţi greci şi români, Bucureşti, 1905). Eklogarion, bunăoară, care cuprinde pasaje originale din metoda allelodidactică, a fost reeditată nu doar la Bucureşti (ed. a II-a în 1831), ci şi la Pesta, în 1838 şi 1844. Darvaris a fost maestrul altui pedagog luminat, Mihail Boiagi (cu cărți publicate la București, Buda și Viena).

Traducătorul cărții, Eufrosin Poteca, a fost profesor de filosofie la şcoala de la “Sf. Sava” (1825-1832), preot al Mitropoliei, arhimandrit (c. 1830), apoi egumen al mânăstirii Gura Motrului (1832-1858). Fiu de țărani, pe numele de mirean, Radu, a studiat la București, La Academia grecească, între 1812-1816. S-a remarcat la cursurile de filosofie, ajungând să ocupe postul de profesor la aceeași școală condusă de Neofit Duca, de unde se transferă, în 1818, ca profesor de geografie și religie, la școala românească înființată de Gh. Lazăr. Trimis la studii în străinătate, de Eforia Școalelor, împreună cu alți bursieri, urmează timp de cinci ani cursuri de istorie, filosofie, teologie, la Pisa și Paris. La întoarcere preia catedra de filosofie de la Sf. Sava. În 1828 întrerupe activitatea pentru a imprima, la Buda, Filosofia cuvântului și a năravurilor, traducere după J.Th. Heinecke (Heineccius) – filosof raționalist a cărui operă a stat la baza cursurilor predate de Eufrosin Poteca. Acesta s-a retras, după o serie de conflicte cu Mitropolia, la mânăstirea Gura Motrului din județul Mehedinți, de unde și cognomenul Motreanu, cu care și-a semnat, uneori, scrierile. În 1826 i s-a publicat Cuvinte paneghirice și moralnice – o antologie de cursuri de filosofie și cuvântări ocazionale, care dau seamă de spiritul iluminist al autorului. Acesta este considerat a fi fost cel mai necruțător adversar al instituțiilor feudale, dintre toți cărturarii munteni din generația premergătoare revoluției de la 1848. Influențat de Bacon și Descartes, Poteca era adeptul “dreptului natural”, al reformelor sociale progresiste, al răspândirii culturii prin ridicarea nivelului de educație, focalizat pe școală și tipar în limba națională. Eufrorin Poteca a fost un orator redutabil care a strecurat în cuvântările sale nu doar procedee retorice abile, ci și profundele sale preocupări pentru soarta țării, substanța unor probleme asupra cărora a meditat îndelung și cărora le-a închinat întreaga viață. Suplețea limbii folosite în discursuri se regăsește în tălmăcirile din limbile franceză și greacă, după tratatele de morală creștină ale unor Dimitrios Darvaris, Alexandru Scarlat Sturza (Enhirid adecă mânelnic al pravoslovnicului hristian, Bucureşti, 1832), abatele Claude Fleury (Obiceiurile israelitenilor şi ale creştinilor, culeasă din Sf.  Scriptură şi din Istoria bisericescă, publicată la București, în 1845), J-B. Massillon (Mic post ori Cuvinte alese, Bucureşti, 1946) și Jacques B. Bossuet (Vorbire asupra istorii universale, 2 vol., publicată tot la București în 1853-55). Alte traduceri și (re)prelucrări: Sfânta Scriptură pe scurt într-o sută şi patru istorii, culese din Biblie şi din Evanghelie şi umată de un mare Catehism pentru Seminare, Buzău, 1836, editor: episcopul Chesarie al Buzăului (prima lucrare aparţinea teologului german Johann Hubner, tradusă după versiunea greacă a lui Polihronie Dimitrie; cea de a doua era tălmăcirea intermediarului grecesc (efectuat de Dimitrie Darvaris) în fapt, o prelucrare a Catehismului lui Platon (Levšin) al Moscovei (ed. a IIa, Bucureşti, 1847).

Zaharia Carcalechi a fost un activ promotor al autorilor români, ale căror manuscrise le procura pentru Tipografia din Buda, fie propunându-le el însuşi pentru editare, fie implicându-se în comercializarea imprimatelor, prin intermediul unui magazin deschis în acest scop. Astfel i-a cunoscut, de exemplu, pe Alexandru Beldiman şi Dinicu Golescu. Zaharia Carcalechi, aromân de origine, odată ajuns "ferlegăr" (din germ. verleger, editor) al Tipografiei budense, a editat şi publicaţii independente, cum ar fi seria de calendare destinate populaţiei din sate şi târguri (1818, 1825, 1826), Biblioteca Românească, în 12 părţi, după numărul celor 12 luni (ianuarie 1821, primul număr, apoi 1829, 1830, 1834), care cuprindea texte de popularizare din domeniile istoriei naţionale şi universale, agriculturii, politicii, botanică, zoologie etc., inclusiv beletristică, informaţii bibliografice (Izvorul cărţilor) despre apariţiile editoriale din Ţara Românească, Moldova şi Ardeal şi o rubrică de ştiri din Principate, obiect al multor persiflări. Printre colaboratorii săi s-au numărat Damaschin T. Bojâncă, pictorul C. Lecca, Emanoil Gojdu. Este autor al manualului Povăţuitorul tinerimei cătră adevărata şi dreapta cetire, atribuit lui Gh. Lazăr, pentru a-i asigura difuzarea (Buda, 1826).