Eugen Ionescu, Elegii pentru ființe mici, 1932, exemplar bibliofil cu dedicație olografă și o poezie inedită
Eugen Ionescu, Elegii pentru ființe mici, 1932, exemplar bibliofil cu dedicație olografă și o poezie inedită
Eugen Ionescu, Elegii pentru ființe mici, Craiova, Editura „Cercul Analelor Române”, Atelierlele „Scrisul Românesc”, 1931, 32 p.
Exemplar bibliofil tras într-o serie de 20 de exemplare pe hârtie de lux numerotate de la I la XX. Exemplarul de față este numerotat cu numărul VII.
Volumul poartă la început o amplă dedicație olografă oferită de Eugen Ionescu unei bune prietene, datată 29 Decembrie 1931: „Escelentei mele camarade și foarte bunei mele prietene ... cu cea mai caldă afecțiune, cu frățească dragoste”.
La începutul textului, pe pagina 4 regăsim o poezie inedită, de patru strofe, redactată olograf cu cerneală roșie, fiind semnată și datată 29 Decembrie 1931.
Aceste versuri sunt, poate flori
care nu au crescut din pământ,
nici din apă,-
sunt flori ca niște stele
- stele mici -
dar și stelele mici, ca cele mari
sunt roadele seninului
Aceste versuri sunt chipuri
(toate!)
sunt chipurile mele
și puțin ale noastre.
(tu ai știut să mă vezi?)
O, -doine cu pietre, cu flori, cu stele, cu suflete,
vă iubesc ca un prostănac
și fără să țin seamă
în opinia criticilor români!
Pentru că o, nu sunt inutile
toate acestea,-
Doamne, o, nu, nu sunt inutile!!