Evanghelie (română), Râmnic, 1794
Evanghelie (română), Râmnic, 1794
Sfânta și dumnezeiasca Evanghelie. Acum întru acest chip tipărită în sfânta Episcopie a Râmnicului, cu toată osârdiia și chieltuiala preasfinții sale iubitoriului de Dumnezeu Kyr Nectarie, Episcopul Râmnicului; s-au tipărit de Dimitrie Mihailovici Tipograful și de Gheorghe sin Popa Costandin tipograful Râmniceanul; (cu diortosirea ierodiaconului Grigorie), la anul Mântuirii 1794. [3] f., 159 [recte: 158] f. (cu signat.) : il. ; 2 col. ; 4° (31 cm), 39-41 R (26 x 16 cm.)
La sfâșit:
“S-au început acest sf(â)nt și d(u)mnezeesc lucru în luna lui mai, în 10 zile. Și au luat săvârșire, la iulie, în 15 zile.” Dedesubt: “S-au diortosit de noi dascalii tipografi ce la începutul aceștii sf(i)nte cărți sântem arătați”.
Colofon 2: “Tipăritu-s-au în anul dela mântuirea lumii 1794”.
Urmează un epilog în versuri dedesubt, preluat din tipăriturile lui Antim Ivireanu și Stoica Iacovici.
Notă la f. [2]r, sub Viața Ev. Ioan (al episcopului Dorothei al Tyrului):
“Purtătoriu de grijă fiind Tipografiei, Sf(i)nțiia sa Părintele Kyriu Kyr, Grigorie Ierodiaconul Iconomul Sf(i)ntei Episcopii Râm(nicului).”
Caracteristicile poligrafice și ornamentica (nemaivorbind de structura cărții) se conformează tradiției, cu specificarea că, dacă în prima ediție românească de secol XVIII râmnicean (1746), anumite ilustrații cu specific religios provenind din tipăriturile ivirene (portretele evangheliștilor, Deisisul, frontispiciul cu Pantokrator) nu purtau semnătură, la 1784 și 1794 ele reapar calchiate/redesenate și semnate (în mare parte) de cei menționați pe foaia de titlu și în sursele adiacente – notă, epilog (e.g. Gheorghie Pop. Tip. Râm.). Evanghelia are același model de poartă ca Apostolul sincron, cu Deisis-ul din evangheliile ivirene pe frontispiciu. Același tip de bordură cu buchete de flori (model compozit), cu foliaj palmat (anturând fie flori, fie muguri) – lateral –, sus fiind un trilob ieșind dintr-un caliciu de lalea, din care apoi se desprind simetric tulpini lungi, cu bifolii pline, polilobate, având inflorescențe cu 5 petale, la capete (model prezent în ramele peceților brâncovenești) – bordură specifică atât Antologhionului de la 1745 (de Râmnic), cât și Pravoslavnicii învățături date-n tipar la București, în 1794 (și tot ca element constitutiv al porții). În ce privește modelul de stemă domnească, aceasta este identică cu a numitului Apostol și imită stema lui Constantin Mavrocordat, de la 1747. Gravurile în plină pagină cu figurile evangheliștilor sunt aceleași din ediția precedentă, 1784 (reproduse după ediția 1746 care respectă prototipul ivirean), însoțite, fiecare, de câte un tropar. Cea înfățișându-l pe Ho hagios Markos poartă semnătura lui Mihai Athanasievici – Popa Mihai Tipografu(l), din ediția 1746.
Ediția 1794 conține, după foaia de titlu, o scrisoare de dedicație adresată Preablagocestivului... prea luminatului (etc.) Alexandru Constantin Voevod (Suțu)... – având același text cu al ediției patronate de Constantin Mavrocordat, semnată de această dată de Nectarie, noul episcop. Evangheliile, cu pericope, secțiuni biografice și indicații de tipic, ocupă f. 1r-119v. Minologhionul, f. 120r-151r, Evangheliile de obște, f. 151v-158r, iar foile 158v-159 cuprind o Înștiințare pentru cetaniia evangheliilor preste tot anul. La f. 159v, impressum-ul și epilogul.
Exemplar complet, bine conservat, cu semnele obișnuite de uzură.
Legătură în piele și catifea, pe tăblii din lemn, cu ferecătură de argint a cărei ornamentație constă în mandorle istoriate (având ca temă Învierea, pe cop. I, Răstignirea, pe cop. II) și cartușuri în acoladă cu reprezentarea celor 4 evangheliști; prima copertă și cotorul păstrează vechea învelitoare din piele, pe care se mai pot observa extremitățile panoului central de formă dreptunghiulară și un segment de ancadrament, ambele aurite; cotorul are un alt strat de piele, mai nou, neted, de culoare maro, străbătut de canale. Coperta a II-a este îmbrăcată și în catifea de culoare verde închis (material din care coperta I prezintă niște “decupaje” pe interior). O singură închizătoare metalică gravată, cu aspect fitomorf. Forzațurile includ câte 3 file mobile la început și sfârșit; șniturile au fost vopsite în galben-citron.
