Controversata fotografie Mihai Eminescu, Franz. Duschek
Controversata fotografie Mihai Eminescu, Franz. Duschek
Fotografie de cabinet, realizată în atelierul Franz Duschek, care a devenit subiectul unor discuții aprinse între documentariști, critici literari, eminescologi, oameni de știință în a doua jumătate a secolului al XX-lea, despre care se presupune că îl reprezintă pe Mihai Eminescu.
În anul 1932 un album cu fotografii al familiei Rosetti și Negruzzi a fost donat Bibliotecii Centrale de Stat (în prezent, Biblioteca Națională a României) de către Ella Negruzzi (fiica junimistului Leon Negruzzi). Albumul cu pricina conținea și fotografia adusă în discuție, fiind plasată în cadrul albumului alături de fotografiile lui Titu Maiorescu și Vasile Alecsandri. De menționat este faptul că pe versoul fotografiei apărea o mențiune ce se presupune a fi fost făcută de Iacob Negruzzi, respectiv „Colecția Iacob Negruzzi”/ „Mih. Eminescu”. Fotografia a fost făcută publică în a doua parte a regimului comunist, după 1965, pentru că se presupunea că orice ar putea avea legătură cu „poetul național” este necesar să fie cunoscut publicului larg. Astfel, a fost inițiată o polemică publică prin care diverși literați și oameni de cultură opinau despre autenticitatea fotografiei: îl reprezintă sau nu pe Eminescu?
Fotografia luată în discuție a fost realizată în atelierul fotografic al lui Franz Duschek în cca. 1881 și înfățișează un tânăr cu fruntea lată și mustață, într-un costum de călărie, cu o pălărie în mână și un monoclu ce atârnă de-a lungul rândului de nasturi al sacoului, care poza, după moda vremii, din semi-profil cu privirea pierdută.
Cei care contestă identitatea lui Eminescu se bazează pe imaginea idealizată a „luceafărului poeziei românești”, cu privirea visătoare, contemplativă. Printre aceștia se numără și Șerban Cioculescu, care aduce și argumente de natură antropologică, referindu-se la prezența monoclului, la statură și fizionomie. Criticul literar, D. Murărașu împarte imaginea în două centre care atrag atenția în vederea stabilirii autenticității. Astfel, avem trupul, masiv, mai mare decât cel al lui Eminescu (idee bazată pe amintirile fratelui poetului, Matei Eminescu), dar trăsăturile feței îi aparțin, chiar dacă privirea „încruntat-hotărâtă nu este a meditativului poet”. Alexandru A. Philippide considera că fotografia îl reprezintă pe Eminescu, dat fiind faptul că a putut face o comparație cu altă fotografie din ultima parte a vieții poetului, iar costumul îl considera a fi unul de călătorie. Literatul Dan Simionescu se afirmă încă și mai încrezător decât Philippede: „fotografia arătată nu prezintă îndoieli pentru mine: este a lui Mihai Eminescu.”
De-a lungul timpului au rămas consacrate lui Eminescu 4 fotografii: cea realizată în 1869 în atelierul din Praga al lui Ian Tomas, al cărei clișeu a fost cumpărat ulterior de Nestor Heck; cea din 1880 realizată de Franz Duschek pentru medalionul Societății Junimea; o alta din 1885 realizată în atelierul lui Nestor Heck cu Eminescu îmbrăcat în costum de vară, alb; și ultima realizată de Jean Bielig în 1887 la Botoșani. Cu toate acestea, au fost făcute publice și trei fotografii false cu poetul, deși sursele prin care au ajuns în atenția publicului sunt sau cel puțin păreau a fi de încredere. Una dintre acestea a fost publicată de George Călinescu în lucrarea „Viața lui Mihai Eminescu”, în 1931, fiind o fotografie ce l-ar înfățișa pe poet la vârsta de 16 ani. O alta a fost publicată de Octav Minar și îl înfățișa pe Eminescu în curtea Mănăstirii Neamț, citind ziarul, în perioada în care era internat acolo. Cea de-a treia este fotografia în costum de călărie și cu monoclu, ce a fost luată în discuție anterior.
Lotul are în componență și publicația „Manuscrisptum”, Anul VI, nr. 1 din ianurie 1975, în care, între paginile 80-81 este făcută o investigație referitoare la fotografia ce se presupune că îl reprezintă pe Mihai Eminescu descoperită în colecția Iacob Negruzzi.
