George și Costache Enescu, două scrisori din partea guvernantei Lydie Cèdre, 1891
George și Costache Enescu, două scrisori din partea guvernantei Lydie Cèdre, 1891
George Enescu, scrisoare primită din partea guvernantei Lydie Cèdre, prin care îi ura felicitări cu ocazia sărbătorilor pascale și pentru Sfântul Gheorghe. Aceasta îl anunță că a aflat de succesul de care se bucură și de reușitele sale de la Costache Enescu, tatăl său, fiind foarte fericită de ceea ce i se întâmplă. Aceasta îl pune la curent cu situația în care a ajuns să fie guvernanta a două tinere din Muntenegru care sunt mult mai puțin docile decât fusese George. Scrisoarea cuprindea și un cadou pentru George, respectiv o serie de timbre, Lydie menționând în text că speră ca acestea să fie pe placul tânărului.
Textul este redactat în limba franceză, cu cerneală violet, recto-verso, pe două coli veline, fiind datată „Cannes, 1 Mai 1891” și semnată în final, unde a fost redactată și adresa la care Enescu îi putea coresponda.
Scrisoare trimisă de către guvernanta Lydie Cèdre către Costache Enescu, tatăl compozitorului George Enescu. Scrisoarea a fost trimisă în ziua anterioară unui concert, pentru a le da părinților lui George detalii despre starea acestuia. Lydie îi anunță că acesta continuă studiul într-o manieră satisfăcătoare, bucurându-se de diverse activități în timpul liber. Familia este anunțată de faptul că domnul Getrich a găsit un profesor de gimnastică ce vorbește românește. Scrisoarea cuprindea și o fotografie cu George alături de Lydie Cèdre în fața Conservatorului din Viena.
Textul a fost redactat în limba franceză, cu cerneală neagră, recto-verso, pe două coli veline, fiind semnată în final.
În 1888, când George Enescu a început studiile la Viena, acesta a fost încredințat în grija domnișoarei Lydie Cèdre, care a reprezentat un real suport și o adevărată influență pentru educația tânărului aflat la o vârstă fragedă, astfel că cei patru corespondau frecvent.
Obiectul provine din colecția Romeo Drăghici și a aparținut lui George Enescu, așa cum reiese din certificatul de autenticitate, emis în anul 1974 de Romeo Drăghici în calitate de executor testamentar al compozitorului.
