George Enescu, fișă de interviu cu răspunsuri olografe, 1947 - Piesă inedită
George Enescu, fișă de interviu cu răspunsuri olografe, 1947 - Piesă inedită
Fișă de interviu cu patru întrebări adresată compozitorului român George Enescu, în cadrul căreia acesta răspunde pe scurt. Întrebările puse urmăresc, mai degrabă, răspunsuri generale, astfel aflăm că vocația lui Enescu a luat naștere când el avea 4 ani sau că de la 5 ani, când i s-a oferit un pian, a început să compună și a rămas compozitor. Aflăm că după România, „țara mea”, Franța i-a fost a doua patrie. Discursul a fost îndreptat și asupra amintirilor muzicale preferate: „Poema Română”, „La Colonne”, „Simfonia nr. I” în 1906 și premiera operei „Oedipe” în 1936, dar și asupra lucrărilor pe care Enescu preferă să le interpreteze: „nu-mi place să interpretez decât muzică bună”. În răspunsuri, Enescu oferă de două ori o informație revelatoare pentru imaginea sa: preferința pentru compoziție în defavoarea cântatului - „am început să compun și am rămas compozitor” (sintagmă în care cuvintele „să compun” și „compozitor” sunt subliniate) și „compun aproape tot timpul”.
Întrebările au fost redactate în limba franceză, cu scris caligrafic, cu cerneală neagră pe o coală velină, lăsând spațiu pentru răspunsurile compozitorului care au fost redactate în limba franceză, cu cerneală neagră. Fișa este semnată olograf de către compozitor la finalul ultimului răspuns, alături se află și data, respectiv 1947. Aceasta nu a fost niciodată publicată.
1. La ce vârstă ați simțit că ia naștere vocația dumneavoastră?
G.E.: La 4 ani.
2. Era unică? Cât timp ați consacrat viorii în tinerețe, dar astăzi?
G.E.: Cât mai puțin viorii, instrument expresiv, dar limitat. La 5 ani mi s-a dăruit un pian; de atunci am început să compun și am rămas compozitor.
3. Care este țara care vă atrage cel mai mult și care este cea mai frumoasă amintire muzicală?
G.E.: După țara mea, Franța este cea de-a doua mea patrie.
Cele mai frumoase amintiri: Poema mea Română, La Colonne (1898), Simfonia mea nr. I în 1906, „Oedipe” a mea la Operă (1936).
4. Care sunt lucrările pe care preferați să le interpretați și pentru ce rațiune? Care este „violon d’Ingres” al dumneavoastră?
G.E.: Nu-mi place să interpretez decât muzică bună și nu am timp, deoarece compun aproape tot timpul, să am un „hobby”.
