Hrisov domnesc de vânzare, Mihail Grigore Sturdza, 1841

Hrisov emis de Mihail Sturdza, domn al Moldovei, la 23 mai 1841, prin care se reconfirmă dreptul de proprietate al serdăresei Elena (Ileana) Bodescu asupra caselor din Iași primite de la fostul soț

Act redactat pe o singură filă față-verso; suport manufacturat, cerneală neagră, textul ms. în chenar negru din borduri îngroșate; intitulația și pecetea, în chinovar. Este prezentă monograma domnitorului. Însemnul heraldic de formă rotundă include titulatura și data preluării domniei, “1834”.

Stare excepțională.

Recto:

“Cu mila lui Dumnezău, Noi, Mihail Grigoriu Sturza Vvd, Domn Țării Moldavii,

Domnescul nostru Divan, prin anaforaoa din 26 apr(ilie) anul următoriu 1841, cu no. 1316, au adus la știința Domniei noastre că la 23 maiu 1835 polcovnicul Iordachi Ponici, vechilul dumisale, a(l) lui Costandin Roset, prin jalobă cătră giudecătoriia ținutului Eșii, au propus că încredințătoriul său la 1834, prin alcătuire de tocmală, au cumpărat de veci de la Costandin Băț, el și colpacciul, și (de la) soțiia sa Ileana (Băț), casăle din Eși cu locul lor și cu toate heiurile, care casă sânt în mahalaoa Feredeilor, cu preț de trei sute doăzăci lei vechi, din care au și numărat înainte una sută doăzăci galbeni, priimind dumnealui aga documenturile vechi a(le) casălor amanet spre sigurație, cuprinzând numitul Băț și soțiia sa Ileana prin înscrisul ci au dat de priimirea a una sută doăzăci galbeni, că ei, deși se găsesc pe drumul desfacerii însoțirii lor, dar în puntul vânzării caselor sânt uniți, și îndatorându-să că în zioa sfânt(ului) Dimitrie (a) acelui an să-ș(i) priimească cusurul de doă sute galbeni, și să încredințeze dumisale agăi formalnic document de stăpânire a caselor. După care înscrisă alcătuire, dumnealui aga dindată au așăzat în acele casă oameni și calabalicul dumisali, și trecând în Basarabiia, l-au însărcinat pe el, Ponici, ca la sfânt(ul) Dimitrie să numere doă sute galbeni și să priimească formalnic document pe numele dumisale agăi, însă la zisa vadè, pe de o parti, fimeea lui Boț au cerut a-i număra banii ei în mână, arătând că se găsește întrată în giudecată spre siguripsirea zăstrii ei, și pe de alta, banii îi cere Băț supt cuvânt că casele sânt cumpărate cu banii săi și că el, vechilul, după ce au văzut că nici de cătră Băț, nici de cătră soțiia lui nu i să încredințază casele după formi, au fost silit a treci în Basarabiia spre a să tălmăci cu dumnealui aga de la care au luoat formalnică vechilimi împuternicitoare întru căutarea tuturor interesurilor dumisali din Moldaviia. În temeiul căriia s-au rugat giudecătoriei ca în ceea ce să atinge de casă, să priimească în depozitul ei doă sute galbeni, spre a să da cui va găsi cu dreptul, ori lui Băț, sau soții sale, și totodată să împuternicească și stăpânirea încredințătoriului său asupra caselor. 

În priivirea acestei ceriri, giudecătoriia chemând în giudecată pe Costandin Băț, au priimit de la el întâmpinare cum că pricina călcării alcătuirii vânzării caselor cătră dumnealui aga ar fi soțiia sa, Ileana, care după disfacerea cu el din însoțire s-au măritat după altul, și că la cercetarea aceștii pricini să să chemi și pe numita cu dovezile ce va fi având; însă giudecătoriia, neluând aceste în priivire, la 11 maiu 1837 au luat priicina în tratație în ființa dumisale Alexandru Donici, vechil din partea dumisali agăi Roset și în ființa lui Costandin Băț, când, având în videre zdelca din 1834 apr(ilii) 14, prin care pârâtul Băț împreună cu soțiia sa Ileana vând de veci a lor casă dumisale agăi Rosăt, arătându-să prin acè zdelcă că urmând între ei, vânzătorii, tratație de disfacerea însoțirii, banii ce cuprind vânzarea caselor au a să priimi împotriva lipsurilor zăstrii soții lui Băț, după învoiala ci va urma între ei, precum și învoiala din 1834 maiu, întărită de marturi și de dicasterie de disfacerea lui Băț din însoțirea cu soțiia sa, prin care să cuprind zăci mii doăzăci și opt lei lipsurile zăstrii soții lui Băț și pentru care sumă Băț i-au dat fostii sale soții casăle cu locul lor, adecă cele vânduti dumisale agăi Roset, fără a să pomeni ceva pentru vânzarea lor cătră dumnealui Roset. În priivirea acestora, giudecătoriia îș(i) dă socotință că așa precum vânzarea caselor s-au făcut de cătră amândoi, și în urmă la săvârșirea pomenitei învoeli numitul Băț au dat soții sale locul și casele, îndatorindu-să a o feri de orice pretenții și a nu să acolisi nimine de ia (sic), nici supt un fel de cuvânt cu vreo cerire, apoi giudecătoriia cunoaște că această răspunsabilità au rămas în sarcina sa, precum s-au văzut și din înscrisul înfățoșat tot de Băț, din 1834 apr(ilie) 15, că banii arvonii s-au priimit de dânsul, și hotărăște că, di vremi ci dumnealui Roset n-au apucat pe toate formalitalile a să pune în vecinica propietà aceii cumpărături, cumpărătura să desființază și Băț rămâne îndatorit a răspundi dumisale una sută zăci galbeni ci i-au priimit drept arvonă, cu a lor legiuită dobândă de la 1834 maiu 26, de când s-au văzut că au săvârșit învoiala cu soțiia sa și pănă la numărătoare; și el, Băț, de va fi dat din acești bani soții sale, să-și caute cu dânsa, neprivind aceasta pe dumnealui aga, nicicum. Despre care închiind jurnal cu el – atât Băț, cât și vechilul dumisali Roset nu s-au mulțămit, apelarisind pricina în Divanul Țării de Sus, unde au trecut și delca, care Divan, văzând că în pricină faci parti și foasta soțiie a lui Băț, acum soțiia sardar(ului) Dimitrie Bodescu, și cu nechemarea și de ia de cătră giudecătorie nu s-au jărnit fondusul, s-au cunoscut în dreptati de a împlini el, această formalità, și dar pe lângă chemarea în giudecată pe dumnealui Roset și pe Costandin Băț, au chemat-o și pe ea sărdăreasa; deci la 13 iunie 1840, Divanul au luoat pricina în tratație în ființa dumisale agăi Costandin Roset în persoană și a lui Costandin Băț, precum și în ființa dumisale sardar(ului) Dimitrie Bodescu, formalnic vechil soții sale, și prin jurnalul ci au închiet, arată că nu să unește cu socotința giudecătoríi, în priivire că prin zdelca din 1834 apr(ilie) 14 iscălită prin punerea degetului de însăși Ileana, acum soțiia sardar(ului) Bodescu, să cuprinde prețul tocmelii săvârșită între Băț și între foasta lui atunce soție, priimind amândoi și acei una sută doăzăci galbeni la facerea zdelcii, cuprinzându-să în ia și învoiala ci avè a să săvârși între Băț și soțiia sa de disfacerea însoțirii și cele cuvenite Ilenii, și numai pentru că dritul propietății casii la facerea zdelcii cu dumnealui aga Rosăt era ... [al] cui s-ar însuși, s-a supus răbdării dumisale aga Rosăt pănă ce să va alege cui s-ar cuveni acest drit, căruia să-i și numere dumisale aga soma de doă suti galbeni ci au rămas să mai dei piste acei una sută doaăzăci galbeni dați la facerea zdelcii, și di vreme ci dritul propietății asupra casii după învoiala săvârșită între Băț și foasta soțiia sa au rămas asupra ei, soțiia de acum a sardarului Bodescu, apoi dumnealui sardar Bodescu să și cunoaște îndatorit cătră îndeplinirea zdelcii, neputându-să apăra cu propunire, că prin învoiala cu Băț s-ar feri de dumnealui de pre toate pricinele fostului ei soț Băț și ori a cui (sic) pentru că aceasta ar putea-o agiuta numai la pricinile ce s-au ivit neprevăzute în tocmale de mai înainte săvârșite, cu unirea amândurora, iar nu și la asemene precum esti zdelca aceasta, în care lămurit să pomenește că cel ce să va alege, să dei dumisale agăi zapis pe formă de vecinică vânzare a caselor. După aceste împregiurări, deși dumnealui aga Roset ar avè drit a luoa chiar casele în stăpânire, dar în priivire pe de o parti, că însuși dumnealui aga, s-au mulțămit a-și priimi banii cu a lor dobândă, și pe de alta că acele casă s-au înstreinat prin mezat cătră altă față, în temeiul siguripsit făcut de sardar Bodescu în alti a(le) sale drepti case - Divanul de apel hotărăște că dumneaei sardareasa Ileana Bodescu, foasta soție a lui Băț, să plătească acei una sută doăzăci galbeni și cu legiuita lor dobândă de la 1834 apr(ilie) 14, de când este data zdelcii, și pănă la numărătoare, pentru a cărora îndestulare sânt siguripsiți în casele sardar(ului) Bodescu, în temeiul cărora s-au făcut hareciul caselor vândute prin zdelcă; cu această hotărâre s-au mulțămit dumnealui aga Rosăt, cât și Costandin Băț, iar dumnealui sardar Dimitrie Bodescu nu s-au mulțămit; prin depunirea de cauție, apelarisind pricina la acel domnesc Divan, acesta, după priimirea delchii făcând cuvenitele chemări părților prigonitoare de a veni în giudecată la 21 a trecutei luni mart(ie) anul următoriu, s-au înfățoșat la el (divanul) - dumnealui aga Roset prin vechilul dumnealui Alexandru Donici, și dumneaei sardareasa Ileana Bodescu iarăș prin vechil, dumnealui comis Costachi Pangrati, iar Costandin Băț în persoană, în ființa cărora Divanul luând în tratație pricina, au cerut dovezi; și vechilul dumisale agăi Roset prin opis au înfățoșat următoarele: 1. 1823 avg(ust) 30, zapisul clironomilor răposatului Ioan Durac, prin care vând un loc cu casele de pe el din mahalaoa Feredeilor orașul Eșii lui Costandin calpaccibașa, el și Băț, adeverit de preasfințitul Mitropolit și de vornicul, acum logofăt, Iordache Catargiu. 2. 1834 apr(ilie) 14: o zdelcă  prin care Costandin Băț și soțiia sa Ileana, născută Dimitriu, vând dumisale aga Costandin Roset casele cu locul lor și alte binale din mahalaoa Feredeilor în preț de trei sute doăzăci galbeni, din care au priimit la facerea zdelcii una sută doăzăci galbeni, iar cusurul de doă sute galbeni urma să-l răspundă dumnealui aga Roset după ce să va săvârși învoiala de disfacerea însoțirii între Costandin Băț și soțiia sa Ileana, aceluia asupra cui ar rămâne stăpânirea caselor de la care să-și ei dumnealui aga și act formalnic de vecinică vânzare a caselor. 3. Fără veleat: opis de partea lui Costandin Băț și soțiia sa Ileana, de documenturile caselor ci dau dumnealor agăi Roset. 4. 1834 apr(ilie) 16: izvod de calitaoa (calitatea) caselor și heiurile lor aflătoare la eli (ei) și le-au încredințat dumisali agăi Roset. Iar Costandin Băț au înfățoșat următo(a)rele –

Verso:

1. 1834 aprilie 15: înscrisul dumisale agăi Costandin Roset, prin care arată că cumpără casele de la Costandin Băț în preț de trei sute zăci galbeni dând voe lui Băț a șăde într-o odae și un beciu pănă la săvârșitul lunii lui maiu acelui an; 2. 1834 maiu 22: cartea duhovniceștii dicasterii slobozită în temeiul încuviințării preaosfințitului Mitropolit di disfacerea însoțirii lui Băț și a soții sale Ileana născută Dimitriu. 3. 1834 maiu 26: învoiala ci dă Ileana Dimitriu fostului ei soț Costandin Băț și cuprinzătoare că Ileana, prin îndeplinirea lipsurilor zăstrii sale ci cuprind soma de unsprezăce mii doăzăci și opt lei, au priimit de la el, Băț, locul și casele i binalele din mahalaoa Feredeilor ci le-au avut cumpărate atât cu banii zăstrii ei, cât și cu banii lui, priimind și toate documenturile acelui loc, și care rămân în a ei vecinică stăpânire, fără a să (a)colisi vreodinioară supt orice fel de cuvânt sau pretenție, Băț, sau orișicine altul, în care învoială au iscălit și dumnealui aga Roset de martur, întărită fiind aceasta și de dicasterie. 4. 1840 iunii 12: un izvod iscălit de însuși el, Băț, de lucrurile ce ar fi dat foastei sale soții drepti a(le) lui. Asemene și vechilul dumisali sardaresei Ileana Bodescu, tot prin opis au înfățoșat următoarele: 1834 maiu 19, copii (copie) de pe învoiala ci dă Băț foastei sale soții Elenii, tot într-o cuprindere cu acè înfățoșată la 4.3; 1835 fevr(uarie)26: jurnalul giudecătorii din Eși, prin care să hotărăște în temeiul art. 1640, 1643 și 1645 de condică țivilă – Ileana să stăpânească arătate(le) casă în veci, nesupărată de niminea, împotriva zăstrii sale de unsprezăce mii doăzăci și opt lei, după învoiala săvârșită formalnica cu Băț, iar îndestularea dumisale Hagi Ganciu, ce secvestruisă acesti casă pentru datoriia lui Băț, sau a oricăruia s-a mai ivi, să privească numai asupra ceilanti(i) averi a datornicului Băț, în care jurnal și însuși Ganciu au iscălit mulțămire. 3. 1835 mart(ie) 23: hrisovul nostru, prin care să întărește Ilenii și urmașilor ei propietaoa pe această casă (sic). Din cuprinderea cărora dovezi precum și a răplicii date de vechilul sardaresii Bodescu, și după luoarea aminte ci s-au făcut împregiurărilor pricinii, Divanul s-au lămurit că, deși în zdelca de la 1834 apr(ilie) 14 cătră dumnealui aga Roset, să vedi însămnată cu punirea degetului și numita Ileana, și deși într-însa s-au prevăzut cazu(l) desfacerii însoțirii dintre Băț și Ileana, dar fiindcă în urmă, adică la 19 maiu 1834, asupra desfacerii aceii însoțiri, prin actul învoelii urmate între Băț și Ileana, să lasă în deplină propietà a Ilenii arătatile casă, împotriva lipsurilor zăstrii a sale, arătate anumi în acel act, cu prețăluire în somă de unsprezăce mii doăzăci și opt lei, și dumnealui aga Roset iscălește de martur în acè învoială, fără a pomeni ceva pentru acei una sută zăci galbeni ce-i avè dați, macar deși au avut dumnealui în videre că prețul caselor nu covârșaște nicicum, pisti soma ci alcătuesc lipsurile zăstrii; apoi cu o așa urmare sângur dumnealui au întărit deplina propietà a Ilenii asupra acelor casă, și dar pe acesti temeiuri să hotărăște ca numita sardareasă Ileana Bodescu să nu fie nicicum supărată despre aga Roset în această pricină, și dumnealui aga, cu acei una sută zăci galbeni, împreună cu dobânda lor pănă la numărătoare, să să îndestuleză de la Costandin Băț, iar sânetul de doă sute galbeni, care din înscrisul dumisali aga Roset din 15 apr(ilie) 1834 să lămurește că are dat lui Costandin Băț și care Băț zice că nu esti la dânsul, oricând s-ar ivi, să va cunoaște răsuflat. 

Drept aceea, Domniia noastră, în temeiul legilor statorniciti după noul așăzământ, prin acest Hrisov hrisov (sic) cu a noastră iscălitură și peceti întărim hotărârea mai sus prescrisă a Divanului Domnesc, spre vecinică curmare a proțesului în temeiul articulului 354 din Organicescul Regulement (sic), urmând întru aceasta credința boerilor domníi noastre, mădulări a Divanului Domnesc, iscălind în anafora(oa) Dumnealor: logofăt(ul) Costachi Balș, vornic(ul) Petrachi Mavrogheni, vornic(ul) Scărlat Miclescu, vornic(ul) Lascarachi Cantacuzino, - și a candidatului îndeplinitoriu Dumnealui Post(elnicul) Dimitrie Bran. Pentru care poroncim dumisale vel logofăt a(l) Dreptății și Cavaler Necolai Canta, ca prin locul cuviincios să aducă întru întocmai împlinire hotărârea arătată. Scrisu-s-au hrisovul acesta la scaunul Domniei în orașul Eșii, în anul al optulea al Domnii noastre, anul 1841 luna maiu 23 zile.”