Ioan Grigorie Calimah, act ce dovedește hotărnicia moșiei lui Iordache Hristescu, 15 iulie 1767
Ioan Grigorie Calimah, act ce dovedește hotărnicia moșiei lui Iordache Hristescu, 15 iulie 1767
Act prin care se dovedește hotărnicirea moșiei marelui vistier Iordache Hristescu din ținutul Soroca, prin porunca domnitorului Ioan Grigorie Calimah. Boierii desemnați să măsoare și să pună pietre de hotar, precum și un semn specific în scoarța câte unui stejar (pe care s-a aplicat o pecete cu cap de bour), au stabilit limitele părții de sus a satului Cohorești; mergând la moșie și adunând pe toți răzeșii și împregiurașii de toate vârstele și din toate părțile, care ulterior au dat mărturie și s-au iscălit, fiecare, în josul filei (cei cu știință de carte și cei neștiutori, deopotrivă – aceștia din urmă prin punerea degetelor), s-a cercetat la fața locului starea moșiei și au măsurat prin stânjeni și funii dimensiunile terenurilor: mai întâi “capul moșiei” dinspre răsărit, unde se învecinează cu localitățile Sufleniți și Năpodova, până în hotarul cu Văscăuți; apoi s-a măsurat a doua oară, prin sat, pe deasupra iazurilor dinspre răsărit, pe valea Ursoaia, marcându-se partea vistierului și iar s-a măsurat pe sub codru și prin dumbravă dinspre apus, împărțindu-se în două moșia, apoi capul moșiei dinspre apus prin valea Ciornei, alegându-se partea de sus. Încheindu-se măsurarea acestei jumătăți de sat, în prezența răzeșilor din partea de jos, și a vechilului moșiei vistierului, aceștia au aprobat măsurătorile, urmând a se pune pietrele de hotar. S-a pus piatră hotarnică mai întâi în colțul ce desparte Văscăuții și Cohoreștii prin partea de sus unde s-a găsit hotar vechi ce despărțea odinioară satele Sufleniți de Văscăuți și Cohorești. Este menționată, în acest context, mărturia popei Toader Țepordei, răzeș în vârstă de 70 de ani din Cohorești, conform căruia și părinții lui au apucat stăpânirea locului - până la piatra de hotar pusă lângă drumul Rașcovului peste valea Bălțata. Tot acest preot a mărturisit și pentru un locuitor bătrân pe nume Pășneacu, care ar fi spus și el că tot până în acel hotar a apucat stăpânirea Cohoreștilor. Pe baza acestei mărturii s-a pus piatră hotarnică lângă cea veche. Din acel punct s-a purces către apus, peste podiș, pe lângă Văscăuți aproape de pădure și s-a pus piatră hotarnică și la deal, unde se afla un drum forestier și alte drumuri mai vechi, de a căror stăpânire a mărturisit din nou Țepordei, astfel că s-a pus pecetea cu bour într-un stejar; peste pădure tot spre apus într-o margine de pădure s-a pus piatră și s-a făcut semn. De la acea piatră care delimita satele Văscăuți și Unchitești s-a purces tot în lungul moșiei peste câmp, podiș și la vale, punându-se pietre de hotar și în văi (Ursoaia și Voloavca), tot spre apus apoi prin păduri, punându-se iar stâlpi de hotar și semne cu bour în margini de codri, peste hârtoape și prin dumbrăvi cu mai vechi pietre despărțitoare. S-a mai găsit hotar vechi și lângă drumul prin valea Ciornei, ce desparte Cohoreștii de Unchitești; s-au pus alte 2 pietre și s-a făcut bour într-un stejar, pe o bucată de moșie de peste o dumbravă; s-a mers apoi mai departe spre apus prin capul moșiei învecinat cu satul Cotiujeni prin felurite văi, poiene, vâlcele (una dinspre pădurea Coșoloava) și costișe, tot înspre răsărit, despărțindu-se moșia în două. S-a pus semn într-un stejar și lângă drumul dinspre Cotiujeni și de acolo, mergând prin altă dumbravă spre Valea Țiganilor sub marginea drumului ce merge la Cobâle, s-a pus piatră hotarnică în Valea Țiganilor, s-a aplicat pecete într-un stejar, iar de-acolo, peste codru, peste iazuri (ezături), prin vâlceaua dinspre pădurea Bălțata, s-a pus piatră într-o movilă, apoi spre răsărit peste drumul către Rașcov, aidoma; apoi peste fundul văii Bălțata și pe alte movile. S-a delimitat astfel o largă arie specifică părții de sus a moșiei, prin semne și stâlpi, pe urmele unor mai vechi hotare ce atestau stăpânirea terenurilor din străvechime. Pentru cealaltă jumătate de săliște, din care revendicau o parte, răzeșii locului, vechilul vistierului s-a opus împărțelii spunând că aceștia și-au făcut o nouă săliște în jos, pe partea lui, urmând astfel ca aceste revendicări să fie cercetate cu judecată. Această mărturie hotarnică a fost întocmită și iscălită de toți răzeșii și împregiurașii, dându-se la mâna dumnealui vel vistierului ca să-și poată face dires gospod (carte domnească, hrisov, zapis).
Leat 1767, iulii 15.
Iscălesc: Ion Alipii biv vel medelnicer, hotarnic; Alixandru Hagiul vornic de poartă, Trohim sin Vidrașcu ot Cot(iu)jeni, Ignat ot tam, Vasile Ștefoarță căpitan, Tănase Borghint ot tam, Ștefan Cojocariu ot tam, Vasile Carp postelnic, răzeș, Ștefan Voina, ot Timileuț, răzăș, Ștefan Mindean răzăș, Iermonah Theodose Țepordei. La sfârșit: Și eu Antohii logofăt am scris cu zisa lor.
Act original redactat pe o singură filă, față-verso, cu grafie chirilică cursivă, cerneală neagră; hârtia este groasă, de fabricație manuală, de format mare (folio), pliată în 3 pe verticală și o dată pe orizontală; documentul este rupt pe o mică porțiune în partea de sus (lipsă în suport), fără a fi afectată însă coeziunea textului.
