Ion Ghica, ciorna unui eseu filosofic și a unui fragment din seria „Scrisori către Vasile Alecsandri", sfârşitul secolului al XIX-lea
Ion Ghica, ciorna unui eseu filosofic și a unui fragment din seria „Scrisori către Vasile Alecsandri", sfârşitul secolului al XIX-lea
Fragmentul unei ciorne de lucru ce îi aparține lui Ion Ghica (1816-1897), reprezentând un text din seria „Scrisori către Vasile Alecsandri" şi un eseu politic inedit despre ideea de libertate. Textul a fost redactat recto-verso pe o filă de hârtie de epocă tip vergé (vergatti), cu cerneală neagră. Scrisoarea oferă o perspectivă unică asupra „laboratorului" de creație al lui Ion Ghica. Din rațiuni economice şi din dorința de a nu irosi o hârtie de calitate superioară (tip vergatti), Ion Ghica a refolosit aceeaşi coală pentru două scrieri de naturi diferite. Textul poate fi datat la sfârşitul secolului al XIX-lea.
Primul text reprezintă ciorna de lucru pentru lucrarea „Scrisori către Vasile Alecsandri”, fiind un fragment din scrisoarea „Teodor Diamant” publicată ulterior în volum. Textul descrie cu umor fin ritmul alert al vieții englezeşti din staţiunea Brighton, menționând elemente de modernitate precum, „Velociped” sau „Perambulanter”. Pagina este un martor documentar esențial, prezentând tăieturi, modificări interliniare şi adnotări structurale (cum ar fi inserția cuvântului englezesc, „Match”), definind parcursul textului de la spontaneitatea ciornei la varianta finală de tipar.
[...]nesul, femeie sau bărbat, stă vertical, înțepat ca un par, alergând de colo până colo, când pe jos, când călare, când cu velociped, când în trăsură, când în Perambulanter; De aci se aruncă în mare, Match, și înoată ca un peşte, apoi fie soare, ploaie, vînt, frig, seau cald, puțin le pasă… Dacă sunt aici, se înțelege bine că lenea și marea m-au adus; dar eu sunt din cei plăpândi, şi adzi bate un vînt de nu te poți ține pe picioare, ba...
Cel de-al doilea text reprezintă un eseu politic pe care Ion Ghica aşterne o meditație plină de amărăciune la adresa degradării conceptului de libertate în spațiul public românesc post-paşoptist.
O Sfântă libertate frumoasă a ieşit din manile acelui căruea datorim tóte, dar cum te schimonosesc oameni arogându-şi dreptul de a pune velutina prostituitelor pe faţa ta de crin și făcând să dispară frumoasele și îngereştile tale forme sub turnurele hidoasei cu care te înfăşură. Și cum mulțimea permit sacrilegiul de a se atinge de binefacerile tale. Legile şi obiceiurile și educaţiunea te lasă prada curioșilor și indiscreților precum erai mai înainte a tiranilor și a spionilor. [cuvânt indescifrabil]
