Istoria Noului Testament, 1840
Istoria Noului Testament, 1840
Istoria Noului Testament de fostul protopop Ioan și efor în Colegiul Național din Sf. Sava, București, Tipografia lui Eliad, 1840, 318 p.
Fostul protopop Ioan, fost student, apoi profesor de teologie al Colegiului Național „Sf. Sava”, din București, nimeni altul decât Ion Vărbileanu (1797 - 1872), cunoscut ca Iosafat Snagoveanul, pe numele de cleric; Iosafat era numele cu care s-a călugărit. A făcut studii la Școala de preoție de la Episcopia Buzăului, fiind hirotonit în 1829 pentru parohia Slănic (Prahova), apoi numit protopop de Mizil. Un timp, după tunderea în monahism, a îndeplinit rolul de eclesiarh al Episcopiei Buzăului. Și-a continuat studiile la “Sf. Sava”, fiind numit preot al mănăstirii cu același nume. Din 20 aprilie 1844 până în noiembrie 1848, i s-a încredințat egumenia mănăstirii Snagov, de unde și-a primit apelativul. A participat activ la Revoluția de la 1848, fiind membru în Comisia de dezrobirea a țiganilor. Este nevoit să se refugieze în Transilvania, apoi în Dobrogea unde mitropolitul Dionisie al Dristrei îi acordă hirotesia de arhimandrit și, în cele din urmă, la Paris, unde organizează o comunitate ortodoxă românească cu o capelă în str. Racine 22, pe care o păstorește până la moarte. I-au apărut la București: Istoria Vechiului Testament, în 1839 (VIII, 231 p.), Istoria N. T., 1840; Prescurtare din istoria Vechiului și Noului Testament, 1842 (50 p., ed. a II-a, 1848) iar la Paris: Versuri, anecdote și fabule pentru studenții mici, 1863 (160 p.); Vocabulariu de câteva cuvinte latine, explicate în românește și franțuzește, 1867 și un Catehism în limba franceză, în 1870, de 49 de pagini.
Lucrarea de față nu este citată în BRM.
Cartea prezintă o vinietă de frontispiciu cu Sf. Treime. Exemplar complet, bine conservat. Cuprinde vechi însemnări manuscrise pe foile libere ale forzațului, cu chirilice de tranziție: la început, un ex-libris autograf din 1854, martie 5, al preotului Constantin Crăciun (cu condeiul), fiul acestuia confirmând posesia exemplarului, la 1860 (cu creionul). La sfârșitul volumului, o însemnare privind achiziția cărții de către Constantin Traian din Vărăști (fără dată).
Legătură contemporană integral din pergamoid.
