Liturghier. București, 1862
Liturghier. București, 1862
Sfintele și dumnezeeștile Liturghii a celor dintru sfinți Părinților noștri Ioan Zlatoust, Vasilie cel Mare și Prejdeosfeștenna Sfântului Grigorie Bogoslovul. Tipărită în zilele prea înălțatului nostru Domn Aleksandru Ioan I. și a prea-sfințitului Arhiepiscop și Mitropolit al Ungrovlahiei D. D. Nifon. București, Tipografia Națională a lui Stefan Rasidescu. 1862. 227 p. ; 4° (22 cm), 30-32 R (20x15 cm)
Nu figurează în BRM
Ediție sincronă celei de Vâlcea, din care preia portretele în plină pagină (de 17 x 11,3 cm.) ale celor trei mari ierarhi și liturghisitori, dar nu în varianta originală (cu semnătura lui Auguste Jourdain) ci sub formă de litografii (nesemnate).
Tipar negru și roșu, corpuri variabile de slovă de rând și majusculă (alfabet de tranziție), rotunjită și angulară, numerotație și signatură cu cifre arabe. Foaia de titlu are un ancadrament cu laturi din lujeri stilizați cu capete ce se unesc, în colțuri, pe exterior, sub forma unor inimi; din loc în loc, de-a lungul acestor laturi se înfășoară semipalmete. Simetric, centrul laturilor are câte-un evantai din aceleași motive, din care se desprind grațioase mlădițe secundare cu foliaj palmat, cu terminații sinuoase. O vinietă de frontispiciu (f. [1]r), fin trasată, reprezintă două tulpini foarte subțiri, afrontate. La începutul Rânduielii Vecerniei mici, o inițială roșie a cărei stilizare fitomorfă sub forma unor motive vegetale ce atârnă în josul literei amintește de ornamentica manuscriselor.
Aparte de portretele liturghisitorilor, înfățișați conform tradiției și cu legendele în românește (cu excepția filacterului ținut de Sf. Ioan Gură de aur, cu un fragment omiletic în lb. greacă), volumul cuprinde o serie de frontispicii și viniete de factură iconografică și simbolică specifică liturghierelor – de pildă imaginea cu Sf. Disc și potirul euharistic, micul tablou cu Iisus Hristos “pâinea vieții” oficiind El însuși sfânta jertfă pe masa din altar, anturat de 4 mici medalioane cu chipurile episcopilor bisericii primare (model de ilustrație specific și vechilor Ceasloave și Acatistiere românești, cu varianta Emanuel în potir); o cupă deasupra căreia strălucește o ostie cu cruce în centru (de inspirație catolică). Întâlnim o icoană cu Iisus Hristos în ipostază de Învățător, cu un interesant anturaj format dintr-o cruce înclinată iar în partea opusă crucii, tot înclinat - un fel de sceptru cu ochiul cel atoatevăzător (simbolul triadic al Proniei) în vârf. Reapare aici un frontispiciu din grafica tipăriturilor religioase de Buzău, un Pantokrator ținând steagul biruinței asupra morții (v. Cazanii, 1834); de altfel, în 1833, tot la București, în atelierul “de la Cișmea” preluat de I. Heliade-Rădulescu, se imprima cu binecuvântarea episcopului (de Buzău), Chesarie Căpățână, un (alt) bogat liturghier (de 392 de pagini), din care nu este exclus să provină câteva din elementele tematice sau pur decorative ale ediției 1862. În categoria vinietelor de final întâlnim imaginea unui tumul anturat de un palmier și o cruce, cea a unui înger rugându-se în fața unui sudarium cu chipul lui Iisus, prins de un soclu întunecat, imaginea unei bazilici (ușor diferită de modelul similar din Cazaniile sau Evanghelia buzoiene), croșete foliacee formând inimi dar și un trandafir pe care adastă un fluture.
Legătura cărții este în piele (nuanța maro-roșcat) și pergamoid vinețiu, pe carton presat, foarte uzată; se mai observă ornamentul central al copertei anterioare, cu urme palide de aurire – o cruce rezemată de o carte (simbolizând Sf. Scriptură), susținute de un mănunchi de frunze. Forzațuri cu foi mobile bine păstrate.
Exemplar complet, foarte bine conservat în ciuda slăbirii cusăturilor și a unor pete de umezeală. A aparținut preotului Nicolae Puțureanu, conform supralibrosului aplicat în marginea inferioară a primei coperte.
