Lucian Blaga, scrisoare către Elena Daniello, 14 Iulie 1952
Lucian Blaga, scrisoare către Elena Daniello, 14 Iulie 1952
Lucian Blaga îi trimite o scrisoare iubitei sale, Elena Daniello, prin care îi mărturisește neputința de a pleca de unul singur în concediu, chiar dacă este trimis de ea. Blaga preferă să rămână să lucreze decât să facă „vilegiaturi într-o imensă rană”, mărturisindu-i că a „călcat cu dreptul în Faust II”.
Scrisoarea a fost redactată olograf, caligrafic, cu cerneală albastră, doar recto pe o singură filă. Aceasta vine însoțită de plicul original în care a fost expediată, de pe care putem data scrisoarea, 14 Iulie 1952.
Lucian Blaga și Elena Daniello s-au cunoscut în 1950, în timpul unei vacanțe la Gura Râului, lângă Sibiu; acest loc a devenit pentru Blaga spațiu mitologic. Deși Cornelia Blaga a fost „marea dragoste” a filosofului, căreia i-au fost dedicate „Poemele Luminii”, și Elena Daniello a fost una dintre muzele acestuia, care a lăsat influențe puternice în creația sa, ei fiindu-i dedicate părți importante ale scrierilor filosofului, precum „Vară de noiembrie”. Pentru poet, iubirea târzie a fost nu numai un ferment al reînvigorării omenești, ci și al celei creatoare.