Lucian Blaga, scrisoare către Elena Daniello, iulie 1952
Lucian Blaga, scrisoare către Elena Daniello, iulie 1952
Lucian Blaga îi trimite o scrisoare iubitei sale, Elena Daniello, de ziua sa, prin care îi transmite admirația pe care i-o poartă și uimirea față de aspectul său, atât de dulce împlinită, părând că avea aceeași înfățișare ca la 17 ani. Blaga își mărturisește sfâșierea din dragoste pe care o simte deoarece trebuie să plece, dar o asigură pe iubita sa că orice gând al său merge spre ea deoarece nu mai trăiesc decât prin Tine și pentru Tine. Corespondența este redactată cu cerneală albastră, pe o coală velină, doar recto. Scrisoarea vine alături de plicul în care a fost expediată. Aceasta este trimisă Elenei Daniello la Băile Felix.
Lucian Blaga și Elena Daniello s-au cunoscut în 1950, în timpul unei vacanțe la Gura Râului, lângă Sibiu; acest loc a devenit pentru Blaga spațiu mitologic. Deși Cornelia Blaga a fost „marea dragoste” a filosofului, căreia i-au fost dedicate „Poemele Luminii”, și Elena Daniello a fost una dintre muzele acestuia, care a lăsat influențe puternice în creația sa, ei fiindu-i dedicate părți importante ale scrierilor filosofului, precum „Vară de noiembrie”. Pentru poet, iubirea târzie a fost nu numai un ferment al reînvigorării omenești, ci și al celei creatoare.
