Macarie protopsaltul. Anastasimatar (română), Viena, 1823
Macarie protopsaltul. Anastasimatar (română), Viena, 1823
Anastasimatariu bisericesc după aşăzământul Sistimii ceii noao. Acum întâiași dată tipărit în zilele Prea înălţatului nostru Domn Io Grigorie Dimitrie Ghica Voevod, întru întâiul an al domniei Sale; cu voia şi blagosloveniia Prea Osfinţiei sale părintelui Mitropolit a toată Ungrovlahiia Kyrio Kyr Grigorie. Alcătuit după cel grecesc pre limba Romanească de smeritul Macarie ieromonahul, Portarie al Sfintei Mitropolii a Bucureştilor, Dascalul Şcoalei de Musichie. Vienna, [Mechitaristen-Congregations-Buchdruckerei, i.e. tipografia călugărilor armeni din diaspora], 1823. [4] f., 300 p., [1] f. : il ; 4° (23 cm), 13 R (19 x 15 cm)
BRV III, 1183 (în discuția asupra edițiilor)
Cel dintâi tom de cântări dedicate Învierii, integral în limba română; următorul se va tipări în 1848 de Dimitrie Suceveanu, în fapt - o reeditare a acestui Anastasimatar, revăzut şi adăugit conform evoluţiei psaltichiilor greceşti. Cartea de față este un specimen al ediției pentru Țara Românească, apărută simultan cu cea pentru Moldova, în același atelier. Ediția muntenească cuprinde o prefaţă dedicată lui Grigorie IV Dascălul (reprodusă de Constantin Erbiceanu în “ Biserica ortodoxă română”, XVI, p. 817-820); este tipărită, s-a afirmat, cu alt fel de caractere, comparativ cu prefața adresată mitropolitului Moldovei, Veniamin Costachi. Un exemplar atipic al ediției moldave, aparținând Muzeului Șuțu cuprinde aceeași prefață/scrisoare de dedicație către mitropolitul Ungrovlahiei deși foaia de titlu prezintă detalii privind domnia lui Sturza.
Modelul Anastasimatarului macarian este cel compus de Petru Efesiul și dat în tipar la București, în 1820, în limba greacă în original (Neon Anastasimatarion), cu cheltuiala vornicului Grigore Băleanu (v. BRV III, 1092)
Tipar negru și roșu pe suport subțire, manufacturat, cu filigrane; 4 corpuri de slovă chirilică; numerotație cu cifre arabe, plasată în centrul albiturii superioare, între viniete orizontale (șiruri scurte, de spice). Pagina de text este încadrată (pe tot cuprinsul volumului) într-un chenar liniar cu contur lat, zigzagat.
Ornamentele sunt tipografice – ancadramentul foii de titlu, din tulpini de laur ieșind din calicii florale, în dispunere continuă, în colțuri fiind cartușuri pătrate cu astfel de tulpini suprapuse cruciform; frize de capitol, înguste, și motive fitomorfe stilizate, și xilografice - un frontispiciu de 12,5 x 3 cm. la începutul prefeței, cu element concav și tulpini înflorite unduind lateral, frontispiciul recurent, de 14 x 5 cm., cu vas din care ies arome (cădelniță) și ghirlande cu inflorescență compozită ce atârnă simetric și încadrează titlul fiecărui glas (p. 1, 33, 65, 99, 135, 173, 207, 239); două modele de conețuri: unul de 2 x 5 cm., o floare şi doi boboci uniţi deasupra florii, la capetele unor tulpini cu frunze lanceolate), altul de 6 x 8 cm. – un ansamblu rococo, cu grup median, vertical, de evantaie foliacee, anturat de un sofisticat joc de croșete punctate cu mici flori albe, lateral (vinietele ocupă p. 64, 98, 134, 172, 238 și 300).
Primele foi, aparte de cea de titlu, conțin prefața (f. 1-2 nenumerotate), urmează f. [4] cu recto alb, care pe verso are imprimat un stih din Psalmul 148 al lui David: Cântaţi Domnului cântare noao.. ); pe f. [5]v (cu recto alb), în faţa primei pagini de text, este ataşată o litogravură reprezentând Învierea lui Hristos (semnată J. Seher sc.), de 18 x 13,5 cm. (legenda este în românește iar sub gravură este reprodus un tropar). Corpul imnelor pe 8 glasuri ocupă p. 1-300. Pe ultima pagină, epilogul: Sfârşit şi lui Dumnezeu Celui în troiţă proslăvit laudă. Foaia nenumerotată de la sfârşit cuprinde o Îndreptare a oare cărora treceri cu vederea, ce s-au făcut în aşăzarea alcătuirii. Pe verso-ul acestei file cu errata, o notă a tipografului în care cere cititorului (rog pre tot bunul patriot) îngăduință pentru eventualele greșeli.
Legătura exemplarului este în pergamoid vișiniu, uzat. Forzaț dublu subțire, îmbrunit, la începutul volumului, la sfârșit se păstrează și forzațul original cu 2 foi libere, tentă verzuie, cu pete și urme de cari; forzațul modern este identic cu cel anterior; cotor interior afectat de contactul cu apa. Șnituri ondulate.
Exemplar complet, foarte bine conservat. Ultima pagină a cărții conține, sub vinieta rococo, o însemnare cu alfabet latin extins, scrisă cu creionul: 1873 ianuarie 28 / Radu Marinescu (caligrafiat). Acest cântăreț își lasă prenumele și pe f. [5]r, în diverse “stilizări”.
O altă însemnare (de posesor), pe forzațul mobil anterior: Preot Ștefan N. Matache (cu cerneală neagră).
