Acatistul Născătoarei de Dumnezeu [ms, înc. sec. XIX] și Cărticică cu sfaturi pentru creștini și rugăciuni, București, Tipografia Mitropoliei, 1852
Acatistul Născătoarei de Dumnezeu [ms, înc. sec. XIX] și Cărticică cu sfaturi pentru creștini și rugăciuni, București, Tipografia Mitropoliei, 1852
6 zile 15 ore 50 minute 54 secunde
Acatistul Născătoarei de Dumnezeu [ms, înc. sec. XIX] și Cărticică cu sfaturi pentru creștini și rugăciuni, București, Tipografia Mitropoliei, 1852.
Textul tipărit are titlul: Cărticică întru care prin o tăbliță de 24 sfătuiri se face aducere aminte tuturor adevăraților creștini de toată treapta și vârsta de datoriile cele către ei însuși și către alții. Cu alăturare de rugăciuni sfinte, precum și a rugăciunii S. Dimitrie Arhiepiscopul Rostovului numită Mărturisire către Dumnezeu. Acum întâiași dată traduse din slavono-rusește de Ierodiaconul Anania Melega și tipărită cu a sa cheltuială. București, Tipografia Sf. Mitropolii, 1852.
Raritate!
Colligat religios, cu text manuscris și text tipărit, format in 8°, alcătuit din Acatistul Născătoarei de Dumnezeu (fără dată și loc, sec. XIX, incomplet) – 37 f. +, scrise recto-verso cu caractere chirilice cursive, cerneală neagră și roșie; textul începe cu o rugăciune către Preasfânta Fecioară Maria Născătoarei de Dumnezeu (sic), sub un ornament bicolor cruciform surmontat de o cruce neagră cu acronimul hristic. Manuscrisul poartă pe pagina incipit-ului un nr. de inventar – 195.
Conform ex-librisului ștampilă de pe forzațul liber, acesta a aparținut comunității monahilor români ai chiliei athonite Koukouvinos din Provata, cu hramul Sf. Ioan Evanghelistul (Bogoslovul). Ștampila are formă rectangulară, alfabet latin (post 1868, când chilia este reorganizată) și de culoare violet; sub acest ex-libris se află și ștampila rotundă, violet (palidizată), a ieromonahului (ulterior arhimandritului) Teodosie Bonteanu, un renumit stareț al acestei comunități, care a publicat o serie de lucrări despre călătoriile la Muntele Athos. Tot pe forzaț, în fața primei pagini manuscrise se află o însemnare de posesor istoric (posibil, chiar a celui care a legat manuscrisul împreună cu opusculul duhovnicesc), redactată cu caractere chirilice (parțial caligrafiate), scrisă sub desenul unei cruci:
“Iustin păcătosul schimonah / cu neamul din bulgari, cu patriia din Focșani / 1878 octomvrie 8 / întru a cui mână va cădea după moartea mea / să mă pomenească.”
Partea a 2-a a colligatului îl constituie o “cărticică” de 104 p., imprimată cu alfabet chirilic de tranziție, la București, în atelierul mitropoliei. Autorul sfătuirilor este, de fapt, Sf. Dimitrie al Rostovului. Opusculul cuprinde și rugăciuni ale acestuia. Versiunea românească a lucrării îi aparține ierodiaconului (apoi ieromonahului) Anania Melega, care a contribuit și la costurile imprimării (ca editor comercial). Exemplarul tipărit are 16 pagini la început (cele 2 f. liminare sunt incluse în numerotația cu cifre arabe; în loc de signatură alfanumerică, câte un asterisc). Pe verso-ul foii de titlu se află mențiunea: cu slobozenia bisericeștii țensuri. Pagina următoare are un text dedicatoriu: Celor întru Domnul nostru Iisus Hristos frați, carii doriți sufleteasca voastră mântuire. Întru semn de duhovnicească dragoste închină cartea aceasta, traducătorul A. M. Rugăciunile au foaie de titlu separată, dar inclusă în numerotație. După cuvântul adresat cititorilor urmează o tabliță cu sfaturi, având titlul caligrafiat fitomorf. Pe verso-ul acestei foi separate se află o icoană cu Pantokrator-ul, având chenarul inscripționat cu o rugăciune manuscrisă, către Iisus Hristos. Grupajul de rugăciuni (până la p. 66) debutează cu o secvență numerotată cu cifre romane. Între paginile 38-42 este cuprinsă o Sfătuire către adevăratul creștin, urmată de o rugăciune de mărturisire (p. 43-57). Cuvântul la Înălțarea Domnului, facerea Sfântului Dimitrie al Rostovului (p. 67-92) este introdus de o ilustrație cu acest subiect iconografic, deosebit de expresivă, cu elemente de originalitate. Cărticica are o anexă cu listele prenumeranților din eparhiile județene ale Munteniei și Moldovei, din cantorele poștei rusești (din București și Iași) și din comunitățile monahale ale Basarabiei. La sfârșitul anexei sunt enumerați amploaiații tipografií (mitropolitane). Din punct de vedere al ornamenticii tipăriturii, repertoriul se compune din viniete de final din antrelacuri lejere și icoanele gravate.
Exemplarul specimenului imprimat este complet, cu urme de folosire (patină vulgară, pete diverse).
Legătura colligatului este în piele pe carton presat, cu ornamente încrustate la rece – un medalion central pe coperta I, cu Maica Domnului și Pruncul, în picioare, chenar, vase cu flori în colțurile acestei rame interioare. Capetele cotorului sunt decorate cu brâuri fitomorfe și cruci din lăstari. Învelitoarea cotorulu prezintă perforații ale carilor. Forzațuri policrome, cu o foaie liberă albă, suplimentară.
În 1852, prolificul traducător de origine basarabeană publica și o Cărticică cu douazeci și patru sfaturi sufletești pentru orice treaptă și vârstă (104 p.). Ieromonahul Anania Melega (ierodiacon, în 1852) avea să fie, în 1859, profesor la Seminarul din Râmnicu Vâlcea. După 1861 devine preot slujitor la catedrala mitropolitană din București, profesor și rector al Seminarului din Curtea de Argeș (1863-1864), viețuitor la Căldărușani (1865-1866), de unde pleacă într-o călătorie la Locurile Sfinte. A tradus mult din literatura rusă cu specific catehetic, exegetic și de edificare spirituală. O altă lucrare a sa în care valorifică moștenirea duhovnicească a Sf. Dimitrie al Rostovului se intitulează Manoducție către necesitățiile corpului și desvoltarea rațiunii, după dorința sufletului decis a conrăspunde Creatorului său prin pocaință, apărută a București, în 1865.