Layla va Majnun : manuscris indo-persan Khamsa, caligrafiat în anul 1272 AH (1856 AD)
Layla va Majnun : manuscris indo-persan Khamsa, caligrafiat în anul 1272 AH (1856 AD)
1 zile 19 ore 26 minute 55 secunde
Layla va Majnun : manuscris indo-persan Khamsa, caligrafiat în anul 1272 AH (1856 AD). [91] f., cu 22 ilustrații originale (frontispiciu decorativ, scene narative complete).
Cel mai probabil realizat în Kashmir sau în nordul Indiei (stilul Indo-persan/Mughal târziu), extrem de popular în secolul al XIX-lea. Textul are grafie Nasta'liq indiană (adesea numit și stilul Kashmiri), caracterizat prin linii ceva mai groase, mai rotunjite și mai puțin alungite decât cel original.
Specificul pictural este elementul definitoriu: fundalurile cu dealuri roz-violet sub formă de conuri sau stânci rotunjite (imaginile cu Majnun în deșert) și cerul albastru cu dungi albe/gri care sugerează nori simplificați. Personajele au trăsături faciale asiatice/indiene specifice școlilor indo-persane târzii (ochi mari, migdalați, trupuri zvelte), complet diferite de fețele rotunde, cu mustăți și sprâncene uriașe ale stilului Qajar pur, din Iranul anului 1855.
Din punct de vedere codicologic, manuscrisul se încadrează în categoria pieselor de comandă executate în regim de lux (Luxusexemplar), destinate elitelor de la curte. Textul farsi este caligrafiat cu o deosebită rigoare în scrierea Nasta'liq fluidă, fiind aranjat pe două coloane paralele delimitate prin rubricații cu cerneală roșie. Fiecare filă este prevăzută în colțul din stânga jos cu custode (tarkib), element structural clasic utilizat de legătorii orientali pentru securizarea succesiunii logice a textului în locul paginației cifrice. Blocul de text este izolat printr-un chenar triplu (jadval) de mare finețe (- chenare decorative cu albastru și negru) linia interioară fiind executată cu aur veritabil de 24 de carate dizolvat în gumă arabică și lustruit ulterior cu piatră de agat. Un element decorativ de o deosebită valoare estetică îl reprezintă marginile exterioare ale filelor, decorate față-verso cu un chenar în nuanță roșu-corai viu, obținut dintr-un amestec de miniu de plumb și cârmâz (coșenilă).
Valoarea artistică supremă a volumului este dată de amplul repertoriu al ilustrațiilor, compus din 21 miniaturi persane policrome bogat iluminate cu aur. Într-o epocă în care copiile comerciale standard conțineau un număr redus de ilustrații, prezența a 21 scene complete arată un program iconografic exhaustiv ce acoperă toate episoadele cheie ale narațiunii. Toate miniaturile s-au păstrat intacte, fără urme de abraziune sau degradări chimice ale pigmenților naturali (Lapis Lazuli, cinabru, orpiment). La începutul cărții gdsim un frontispiciu iluminat policrom cu aur (Anwan) pe prima pagină.
În plus, volumul își conservă legătura originală de epocă realizată din carton presat (papier-mâché) lăcuit natural în tehnica specifică atelierelor din Shiraz. Coperțile exterioare sunt decorate pe fundal negru cu un buchet dens de trandafiri în stil Gul-o-Bulbul reîntors spre naturalism, protejat de un strat sticlos de lac pe bază de sandarac și ulei de in, a cărui rețea fină de crăpături (craquelure) atestă îmbătrânirea organică incontestabilă. Elementul final de rafinament este forzațul fix (doublure) pictat direct pe fundal roșu-purpuriu cu motivul unei tulpini solitare de iris/stânjenel, o tehnică rarisimă care înlocuia hârtia simplă. Acest stil exuberant cu flori mari, dense și colorate pe fundal închis este extrem de tipic pentru atelierele din Kashmir din perioada 1800-1880. Ele erau exportate masiv în Persia pentru că erau considerate extrem de luxoase.
