Protest la adresa Căimăcămiei, privind aplicarea stipulațiilor Convenției de la Paris (7/19 august 1858)

Protest la adresa Căimăcămiei (guvernul provizoriu din Țara Românească), acuzată că nu pune în practică stipulațiile Convenției de la Paris (7/19 august 1858)

Deși nu dă nume, nu este semnat și nici fixat cronologic, documentul (format din 3 file completate față-verso) reprezintă luarea unei poziții virulente, împotriva abuzurilor de natură electorală săvârșite în timpul locotenenței domnești cel mai probabil, a lui Alexandru Dimitrie Ghica (încheiată după războiul Crimeei și expirarea mandatului lui Barbu Știrbey).

Cuprinde nu doar dezvăluiri despre mașinațiuni politico-funcționărești în contradicție cu prevederile Convenției, ci și recomandări de constituire legală a listelor electorale din districte și a protestelor față de abuzuri (se referă la drepturile proprietarilor (și comercianților) de bunuri mișcătoare și nemișcătoare de-a figura pe listele de alegători și de aleși). Totodată, este o pledoarie sui-generis pentru recunoașterea importanței istorice a Convenției de la Paris pentru Principate și pentru respectarea acesteia în primul rând de către puterea diriguitoare, apoi de fiecare român “adevărat” în parte.

Actul este redactat cu caractere chirilice de tranziție, cerneală neagră, pe suport manual.

În transcriere, ortografia a fost adaptată normelor actuale.

„O adunare de proprietari din capitală către confrații lor alegători și de ales,

Convenția de la Paris din 19 august, deși nu încunviințează dorințele esprimate prin programul național și de adunările ad-hoc, în mare parte însă consacră și pentru Principate principiurile de naționalitate, dreptate, libertate, ce de o jumătate de secol încoace predomnesc în toate staturile civilizate, închide până la oarecare punt drumul vechilor abuzuri și ne deschide calea ce conduce la o putere și la o înaintare proprie, a noastră, astfel vom putea ajunge iar la fericire de vom ști să pășim pe drumul ce ni s-a prescris. Datoria dar, a fiecărui român adevărat este să îmbrățișeze cu căldură și cu otărâre nestrămutată această Convenție, de-a o apăra în contra oricărei rele voințe ce-ar încerca să o modifice în aplicația ei, restrângând sau călcând mântuitoarele principii de dreptate și libertate ce așează ea, cu precugetare ca să ție Nația în nenorocirile ce i-a adus trecutul. Dacă vom suferi ca voitorii de rău ai Nației, recunoscuți prin necontenitele lor silințe de a stinge până la cea mai din urmă schintee de patriotism, de drepttae și de libertate, încă de acum, de la începutul punerei în lucrare a Convenției să o nesocotească și să o calce prin interpretări cu scopuri rele dar învederate, apoi putem fi siguri că viitorul Patriei noastre va fi mai dureros, mai umilitor și mai nesuferit de cum a fost până acum. Necunoscuți cum eram, de sunt acum trei ani, de Europa, intriga, nerușinarea, tirania chiar a acelora ce au avut în mâinile lor cârma Țării, pe de o parte, pe de alta supunerea degradatoare și suferințele umilitoare ale noastre. Îndată după așăzarea Comisiei provizorii (Căimăcămiei), ea a arătat prin lucrări învederate cugetarea de-a nu ținea în seamă nici una din dispozițiile prescrise de Convenție. Ea lucrează în numele unei clice de inamici dovediți, ai Țării, a cărora țintă este și va fi ca să reînființeze trecutul în toată urâciunea lui. Astfel, Căimăcămia, fără conștiință în fața lui Dumnezeu, fără respect în fața Europei, fără rușine măcar în fața compatrioților românoi, nesocotește și disprețuește drepturile noastre, calcă Convenția și merge drept la scopul ei, care este prăpastia Țării și peirea noastră. Împotriva articolului 19 și 49 din Convenție, împotriva articolului 18 secsia a 2-a din Regulamentul Organic, împotriva chiar a coprinderei firmanului, Căimăcămia a depărtat și depărtează necontenit din posturile lor funcționarii ce n-au dat încă dovezi că s-au abătut din cele legiuite prin Convenție. Schimbarea funcționarilor este mijlocul cel mai dintâiu cu care se slujește ca să ajungă la scopurile ei.

Funcționarii cei nuoi vor fi oamenii înclinați ei și esecutori intrigilor și mașinăriilor, ca să depărteze din rândul alegătorilor și aleșilor pe toți adevărații patrioți cei mai curagioși, ș-apoi prin înfricoșare să se slujască cu aceia ce ar mai rămânea.

Convenția coprinde organizarea Principatelor și stipulările alegătoare sunt cele dintâiu așezăminte care trebuesc puse în lucrare pentru facerea cu desăvârșire a organizării, amânduoă acestea sunt niște legi desăvârșite, pe care nici o altă putere, afară de aceea a Obșteștei Adunări, nu le poate modifica întru nimic. Căimăcămia actuală este chemată ca să pue în lucrare stipulările astfel cum le-a determinat Convenția. Datoria sa dar, este ca în instrucțiile ce le dă să nu facă alt decât să publice aceste stipulări. Cu totul din contra însă, ea preface, schimbă și introduce în aceste stipulări reguli de la sine; puțin îi pasă că calcă Convenția, numai să-și înlesnească drumul de a ajunge la scop. Astfel mai întâi este cunoscut că numai o lege poate să determine modul de dovedire. Când legea tace, atunci e liber oricine să facă orice dovezi va putea. Stipulările au lăsat dar mijloacele dovedirei pentru constatarea stării libere. Căimăcămia le otărăște într-un chip astfel cum să nu să poată face constatarea decât cu mari greutăți. Afară din dreptățile în care a împleticit aceste dovezi, le-a dat și în răspunderea funcționarilor, ca să-i înfricoșeze în caz de a nu să putea servi cu dânșii ca cu niște instrumente de tot oarbe. Răul cuget este învederat. A voi să să asigure, ca să nu lase a se bucura de dreptul de ales și alegător, decât numai aceia despre cari va avea deplină încredere că vor face rele poruncite de dânsa, prin făgădueli sau înfricoșări. Dă putere tutulor (sic) autorităților însărcinate cu listele electorale ca să lepede orice acte li să vor părea bănuite de oarece numai în urmarea unei reclamații și numai judicătoriile snt competente să recunoască valoarea unui asemenea act asemănat articolului 20 din Convenție. Când în Convenție nu să găsește nici un articol care să împuțineze dreptul de alegător și de ales pentru acei a căror proprietate va fi ipotecată, Căimăcămia se... (omisiune) fără putere legiuitoare și otărăște ca prețuirea venitului acelor proprietari să nu să ție în seamă până când mai întâiu nu să va scădea din venitul lor dobânda de șaizăci la sută a toată suma cu care acea proprietate va fi supusă la ipotecă. Las la o parte puntul veniturilor în moșie, cerut pentru cualitățile de alegător și de ales, fără să esplice că înțelege și veniturile de zestre; deoarece este evident, că de pe Convenție nu mai rămâne nici o îndoială despre aceasta. Dacă zestrea intră în fondul cerut pentru orășani, de ce dar intră și veniturile cerute pentru alegătorii de județ și pentru aleși în general?

Trece cu vederea capitalurile în bani, deoarece în Convenție se subtînțelege învederat, zicând fondul comercial, adică orice poate fi obiect de comerciu; nu mai rămâne îndoială că banii fiind cel mai de căpetenie obiect al comerciului, sunt fond comercial, prin urmare pot sluji drept capital și drept venit ca să constitue cualitatea de alegător și de ales.

O altă pedică va să mai pue cu patentul. Comerțiantul sau industrialul, zisă Căimăcămia că este cunoscut de pe patenta sa; și într-un chip indirect vrea să arate că numai cei cu patentă pot să constate capitalurile și veniturile lor în industrie și comerciu, spre a putea fi alegători sau aleși, iară cei fără patentă nu; Convenția însă vorbește în general de orășani fără să pomenească nimic despre patentă. De unde urmează că Căimăcămia nu face o esplicare, ci o abatere din stipulările alegătoare. Într-un cuvânt, mai toate dispozițiile pomenitelor instrucții sunt niște călcări învederate ale Convenției, cu cugete rele, ca să se facă o alegere cât mai restrânsă și mai influințată, spre a nu putea fi Nația reprezentată și spre a putea să ajungă Căimăcămia la realizarea scopurilor ei.

În fața tutulor acestor uneltiri viclene, acestor mașinării nerușinate, acestor rele cugete învederate ca să apese și să neutralizeze orice putere de simțimânt patriotic și de idee înțeleaptă în oamenii Națiunei, pentru ca aceștia să fie siliți să lase Nația în mâinile Căimăcămiei care o împinge la peire, ce alt putea face cineva mai potrivit cu împregiurările, decât să protesteze?

Ei bine! Protestul cuprinzător de toate călcările Convenției urmate de Căimăcămie s-a și făcut, și într-o formă cuviincioasă s-a adresat DDlor Consuli generali din București, reprezentanți ai puterilor garante; și acum să adastă rezultatul care se va face cunoscut îndată.

Însă atunci suntem nevoiți să întrebuințăm toată silințele noastre ca să facem dovezile prescrise de pomenitele instrucții spre constatarea capitalurilor și veniturilor celor în drept. Linia de conduită ce putem însemna deocamdată și în capitala București: fiecare din orășanii care va fi având fondul lor în lucruri nemișcătoare va face o aprețuire acestor lucruri în scris prin câțiva mahalagii de ai săi subt adeverirea deputatului mahalalei, și vor merge să se înscrie în listele alegătoare. Pe de o parte actele ce vor da despre stăpânirea stării nemișcătoare, oricare va fi aceste acte, numai să nu fie de rea credință, pe de alta, în scrisa aprețuire sunt dovezi de ajuns ca să nu să poată refuza cuiva dreptul  de înscriere; apoi, odată ce acești apropietari de lucruri nemișcătoare vor fi înscriși, oricâți dintr-înșii s-ar afla printre corporațiile de comerțianți, au dreptul să întocmească liste de toți ceilalți comerțianți și proprietari de lucruri mișcătoare cari vor fi având capitalul de 6000 (lei) și venitul de patru sute galbeni, și aceste liste subt adeverirea starostei, înfățișându-le la administrație, ea este datoare să le priimească și să treacă pe cei coprinși într-însele în listele alegătoare. Proprietarii de lucruri nemișcătoare au chiar datoria să facă listele pentru cei de lucruri mișcătoare și n-au să se teamă de nici o reponsabilitate, pentru că responsabilitatea privește personal numai pe aceia carii vor face declarații de rea credință că au o stare fără să o aibă; iar nu și pe aceia cari ar contesta asemenea declarații fiind înșălați.

Dacă însă într-asemenea lucrare, care este chiar determinată de instrucție, va întâmpina vreunul din cei în drept împedicări, sau șicane, ori amânări din partea funcționarilor, atunci toate acestea se vor face cunoscute în capitală spre a se pune în lucrare nuoi protesturi.

Această idee de protestare, fiind neapărată și singura la care putem alerga deocamdată, este bine să se și răspândească cât de mult, ca, de va fi trebuință, să se poată susține de toți cei cu dreptul de alegători și de aleși.

Acestea vi se comunică deocamdată adăstând la D-voastră răspunsul de priimire.”

Scrisoarea reprezinta un manifest a unei adunari de Proprietari din Bucuresti catre confratii lor Alegatori si Alesi.De notat ca la acea ora dreptul de a alege si de a fi ales il detineau doar anumiti reprezentanti ai clerului, ai marii boierimi si Proprietarii ( cei care aveau un capital de 6000 lei si un venit de 400 galbeni). Anterior , dupa cum ne sugereaza textul Scrisorii , aceasta Adunare de Proprietari s-a adresat si consulatelor tarilor garante ale Tratatului de la Paris. Scrisoarea este o dovada de luare de pozitie,de polemica sociala , economica si politica pe marginea Tratatului de la Paris in perioada care a precedat Unirii .