Medicul general Nicolae Vicol, scrisoare tip „capsulă a timpului” privind situația militară a serviciului medical, 1930
Medicul general Nicolae Vicol, scrisoare tip „capsulă a timpului” privind situația militară a serviciului medical, 1930
Nicolae Vicol, medic general de brigadă în retragere și fost șef al serviciului sanitar de la M.C.G., trimite o scrisoare tip „capsulă a timpului” către Société d’Hydrologie Médicale din București, cât și una Societății de istoria medicinei, la data de 1 noiembrie 1930, cu rugămintea de a fi deschise abia peste 10 ani, în 1940. Plicul poartă pe recto o amplă însemnare privind logistica și a fost expediat alături de o scrisoare cu motivarea depunerii plicului închis și de memoriul referitor la situația serviciului militar sanitar.
Memoriul este dactilografiat doar recto, pe cinci file și prezintă situația medicală militară din timpul Primului Război Mondial, cât și toate erorile logistice, cerând să le fie acordată medicilor calificarea de combatanți și recunoașterea meritelor acestora prin decorarea cu însemne onorifice. Generalul prezintă situația spitalelor și a cadrelor medicale începând cu anul 1877, toate sacrificiile pe care medicii le-au făcut ca „apărători ai apărătorilor patriei”, lupta acestora nu doar cu tratarea rănilor cauzate de arme, cât și cu epidemiile de tifos și holeră și atrage atenția asupra dezorganizării legislative.
Scrisoarea este redactată olograf, cu cerneală neagră, pe trei pagini, prezentând numeroase adăugiri și tăieturi. La final regăsim semnătura olografă a medicului general Nicolae Vicol.
Conform scrisorii, memoriul a fost prezentat de mareșalul Prezan regelui Carol al II-lea, în timpul manevrelor regale de lângă Sighișoara din perioada 20-27 octombrie 1930. Conținutul memoriului, așa cum este menționat în scrisoare, era cunoscut de un număr restrâns de persoane: regele Carol al II-lea, mareșalul Prezan, mareșalul Palatului și de doi medici militari.
Deși convins că memoriul lui va fi luat în considerare, medicul Nicolae Vicol încheie scrisoarea astfel: „Dar și în cazul când memoriul nu va avea rezultatul dorit - ceea ce nu cred -, istoria medicinei române trebuie să înregistreze eșecul nedrept, gândindu-se că corpul medical se va răzbuna nobil cu ocazia altei mobilizări, când iarăși își va da viața pentru serviciul Patriei și Armatei. Niciodată el nu a avut moralul mai înfrânt decât la intrarea în războiul mondial trecut; și cu toate acestea cât de mare i-a fost abnegația de sine!”.
