Carte domnească emisă de cancelaria lui Mihai Racoviță, 20 mai 1720
Carte domnească emisă de cancelaria lui Mihai Racoviță, 20 mai 1720
Carte domnească din 20 mai, 1720, pentru pricina dintre marele logofăt Ilie Catargiul și fostul mare ban Dumitru Macri pentru o jumătate de sat din Bârlădeni, vândută împreună cu o moșie din Rădulești, de spătăreasa Tofana Dediu. Act difolio original, întărit cu pecetea rotundă a domnitorului Mihai Racoviță, aplicată în chinovar și cu mențiunea “veliții boleari vo divan” dedesubtul peceții.
“Io Mihai Racoviță voevoda bojieiu milostiiu gospodar zemli Moldavskoi. Adecă s-au părut de față înaintea Domnii meale și a tot sfatul nostru, cinstiți și credincioși boiarii noștri, Dumnealui Iliie Catargiul vel logofăt și cu Dumnealui Dimitrie Macrii biv vel ban, pentru o moșie de la Rădulești ci-au fost cumpărat Dumnealui Macrii banul de la Tofana spătăreasa dumnealui Dediului spătar(iul), care moșie au fost luat-o Doamna Anastasie maica Domnii sale, lui Constantin Duca vod(ă) pentru o datorie ce i-au fost dator Dediul spătar(iul) și au fost tâmplat de au luat Doamna Anastasie într-acea ună vreme și o giumătate di sat de la Bârlădeni de la Dumnealui Iliie Catargiul logofătul pi când îi luasă Dumisali logofătului Doamna Anastasie și altă moșie; și luând acea giumătati di sat din Bârlădeni Doamna Anastasie de la Dumnealui logofătul Catargiul și luând și celalalt loc di la spătăroaia Dediului, au fost hotărât Doamna Nastasie (sic) și-au fost împreunat locul tot într-o stâlpitură cu locul ci-au luat de la logofătul Catargiul și cu locul ci-au luat de la spătăroaia Dediului. Care mai pe urmă, Dumnealui logofătul Catargiul cu giudecată de la Divan și-au luat și-această moșie Bârlădeni, și altele ci mai luase Doamna Nastasie. Iar mai pe urmă mazilindu-să Domnia sa Constantin Duca vodă și tâmplându-să de au mărsu Enachi Arapul la Țarigrad cu poronci domnești, cari a ținut mai pi urmă pi spătăroaia Dediului, și căzând cu rugăminti la Domnia sa Constantin Duca vodă, Domnia sa i-au dat moșia iar înapoi. Și după aceia tâmplându-să di au murit Enachi Arapul și-agiungând casa lui Enachi Arapul la mare lipsă, s-au sculat fămeiia lui, spătăroaia Dediului, ș-au vândut moșia Dumisali (logofătului) lui Dumitru Macrii banul, și pi moșia Dumisali logofătului au fost dat Dumnealui Dumitru Macrii 100 lei pe toată moșia. Și am fost giudecat Domniia mea di vreme că n-au socotit Dumnealui Macrii banul ci cumpără, ș-au cumpărat și moșia Dumisali logofătului, să-i întoarcă Dumnealui logofătului banii pi giumătati 50 lei, iar pintru 50 lei ci-i mai lipsăscu Dumisali lui Macrii banul, să margă Dumnealui Macrii banul să-și ia banii di la vânzător să-și plinească cu ci-ar găsi – ori cu bucati, ori cu moșie; și Dumnealui Macrii banul puind pricină c-au luat banii cu dobândă și tot i să pari că ari strâmbătate nedându-i-să bani deplin 100 lei, Dumnealui logofătul Catargiul, încă pintru ca să nu mai fii pricină, i-au dat acei 50 lei di s-au plinit 100 lei, zicând și Dumnealui vel logofătul că-și va căuta giudecata cu ficiorii spătăroaii Dediulu căci i-au vândut și moșiia Dumisali și s-au păgubit di venitul moșii atâție ani, căci au stăpânit toată moșia tot Macrii banul. Deci Domniia mea împreună cu tot sfatul nostru am dat rămas pi dumnealui banul Macrii ca să nu mai aibă triabă la acea moșie, căci și banii ș-au luat deplin, ci să fie moșie vecinică cu tot vinitul și cu casă, și cu mori, a Dumisali logofătului Catargiului, precum au fost cumpărat Macrii banul, cu tot venitul numai după ci-au fost cumpărat Dumnealui banul Macrii acel loc cu tot venitul și cu mori. I s-au fost rugat Dumisali lui Macrii spătăroaia Dediului ca să-i lasă moara să-și ia venitul până va fi ea vie, ca să-și chivernisască viiața, să nu piară di foame, precum și sângur banul ni-au mărturisit înaintea Domnii meali și înaintea a toți boiarii și dumnealui banul Macrii au făcut milă și i-au lăsat moara ca să-și ia venitul, să nu piară de foame și tâmplându-să acmu de au murit și spătăroaia Dediului și luându-să și moșiia dela Dumnealui Macrii banul pi sama Dumisali logofătului Catargiului, s-au luat și moara pi sama Dumisali ca să-i fie moșie vecinică și stăpânitoare; iar pintru acei 50 lei, i-au dat lui Macrii Dumnealui vel logofătul, cari nu era să-i dea, ci era să-și ia, banul Macrii de la vânzător. Pintu aceasta să-și caute Dumnealui vel logofătul moșie sau țigani sau bucati de la feciorii Dediulesii spătăroaiei, ca să nu fie păgubaș Dumnealui logofătul, căci i-au fost vândută și moșiia Dumisali și s-au păgubit de venitul moșii atâție ani, precum s-au pomenit mai sus. Și această pâră să nu să mai pârască niciodinioară pisti cartea domniei mele, aceasta scriem u Ias leat 7228 mai 20.”
