Close
GET 20% OFF

By subscribing to our newsletter

Biblion tou augoustou menos (Mineiul lunii august). Veneția, 1673

LOT : 023

Biblion tou augoustou menos (Mineiul lunii august). Veneția, 1673

Preţ de pornire 300,00 €
LicitatieLicitația Artă sacră și carte veche
Valoare estimativă450 - 900 €
Dimensiuni30 x 21 cm
Starea de conservareFoarte bună
Adjudecat cu550 €

Brand: Licitatia 46
Detalii

Biblion tou augoustou menos periechon ten prepousan auto akolouthian. Typothen men para Nikolao to Glykei ton ex Ioanninon. Diorthothen de para Allousiou Protothythou kai bibliophylakos tou Gradenigou. Enetiesin, etei apo tes Theogonias, 1673 (Con licenza dei superiori). 182 p. (91 f. cu signat. A-A3... P-P4) : il ; 4° (29 cm), 2 col., 46 R (26 x 17 cm)

Titlul de intrare în materie:

Men Augoustos echon hemeras, 31, he hemera echei horas 13, kai he nyx horas 11. Eis ten proten ton hagion hepta Martyrpon ton Maccabaion.. etc.

 

Citat în Legrand, Bibliographie hellénique ou Description raisonnée des ouvrages publiés
par des Grecs au dix-septième siècle
, I, poz. 150, p. 100-101 (“rarissime”)

Posibilă reluare a ediției din 1642, lucrată de Tzanphournaris după Mineiul pe august al lui Antonio Pinelli (1607) ; în plus, caracterele, ornamentele, sunt identice (exceptând colofonul).

Tipar negru și roșu, caractere grecești de mărimi (și tipuri) diferite. Paginația este cu cifre arabe și grecești (aranjată simetric, deasupra fiecărei coloane), foaia de titlu fiind inclusă în paginație. Denumirea lunii liturgice, în greacă și italiană, apare în josul coloanelor pe primele 3 file recto, ale caietelor, însoțind signatura alfanumerică (literele alfabetului latin și cifre arabe); custos. Nu există colontitlu(ri).

Pagina 173 are coloncifra 175.

Ornamentica de compoziție tipografică constă în frizele de capitol, fitomorfe, cu varii motive stilizate.

Ornamentica xilogravată constă în primul rând, ansamblul architectural, al foii de titlu, în care tronează Hristos în centrul fațadei triunghiulare, anturat de cei patru evangheliști, ale căror siluete par să iasă din volutele ample ale viței-de-vie ce îmbracă portalul cu coloane duble. Panoul titlului cu prima secvență caligrafiată (Biblion), pare susținut de rezalitul cu marca tipografului în cartuș oval cu decorație renascentistă – albina flancată de inițialele N și G. La baza ansamblului, într-un cartuș alb, dreptunghiular, ornat simetric de fleuroane, deviza tuturor tipografilor venețieni de limbă greacă – Mimetai este tou Christou (cu roșu) – “Fiți urmași ai lui Hristos!”. Regăsim aceeași marcă reconfigurată din punct de vedere al ancadramentului “sculptat”, cu stucco-uri și putti, în partea superioară și harpii adosate, în partea de jos, la sfârșitul cărții, la p. 132: marca are aici, dimensiuni mai mari, cu simbolul apimorf extrem de detaliat și inițialele lui Nikolaos Glykys evidențiate prin alt corp de literă, în interiorul unui medalion cu ramă ușor bombată; personajele angelice sunt afrontate și stau pe console de care atârnă ciorchini. Deasupra medalionului – un cap de heruvim. Dedesubt, central, un trilob. 6 x 9 cm.

Mineiul lunii august se deschide sub un frontispiciu pe trei laturi ce încadrează titlul de intrare în materie, un model similar, ca structură și prezențe iconografice, frontispiciilor din cărțile marca Pinelli: aici, medalioanele și ornamentația vegetală nu mai au contur pregnant, compoziția fiind mai aerisită, cu detalii clare; între medalioane sunt ansambluri cruciforme din cupe de crin sugerate, și foliaj bi- și trilobat; în jurul ansamblurilor sunt tulpini subțiri, arcuite, urmând tiparul sub formă de cruce, a ornamentelor. Personajele Deisis-ului din partea superioară a frontispiciului istoriat și sfinții din partea inferioară au gesturi și expresii consacrate prin tipologia lor, cu unica diferență față de reprezentările din tipăriturile mai vechi, grecești – în dreapta este figurat Sf. Gheorghe, nu Sf. Dimitrie (cf. Typikonul din 1643). Chenarul frontispiciului are latura exterioară îngroșată. 10 x 16 cm.

Exemplar complet dar afectat de umezeală, cu urme ale manipulării defectuoase – suport ondulat, cearcăne de apă în special pe muchie și pe colțurile filelor; foaia de titlu șifonată, cu perforații și pete. Slăbirea cusăturilor, mici rupturi (cu pierderi de text), margini fisurate, depozite de ceară, urme de noroi și alte impurități, patină vulgară intensă.

Foile 2 și 3 ale celui de-al doilea caiet au fost inversate, idem f. 4 și 5.

Exemplarul poartă o marcă de proprietate constând în ex libris-ul ștampilă (rotundă, cerneală neagră) al Bibliotecii Colegiului Sf. Sava – p. 1, marginea inferioară, p. 182, sub marca lui Glykys. O însemnare cu chirilice pe forzațul fix posterior despre tocmirea unui copil de casă (Să știe de când am tocmit pe Dragomir copilul în 7 lei și să-i fac și cojoc și cămașă și nădragi).

Legătură de epocă în piele pe carton, cu ornamente presate, parțial aurite, recondiționată pe cotor (cotorul are 4 nervuri profilate); 2 închizători metalice noi, funcționale. Ruletele florale compun bordurile copertelor; acestea mărginesc un panou central ce etalează un cartuș romboidal din același model de bordură. În interior, un mic ornament aurit, ca și muchiile subțiri ale ramei interioare cu 4 fleuroane în colțuri, trasate la o dată târzie – ornamentul are o formă incertă, reprezentând un personaj înaripat, (înger?); coperta posterioară prezintă același tip de ornamentație, dar în câmpul central este înfățișată Sf. Fecioară șezând, în semiprofil, cu un nimb specific artei religioase catolice. Învelitoarea se află în stare bună, în pofida unor pete, urme de impact și de activitate a carilor (cu zonele lipsă compensate prin intervenții). Foaia liberă a forzațului anterior original a fost substituită, idem o porțiune din marginea superioară a celui fix (care prezintă multe cearcăne); forzațul posterior este ondulat și pătat. Șnituri uzate.

Ambrosio (Alvisio) Gradenigo, fost protopop de Chania, apoi bibliotecar la Biblioteca Marciana din Veneția, se trăgea dintr-o familie cu origine incertă, care, spun unii biografi, ar fi ajuns în Italia venind din Transilvania (după alții, Ravenna ar fi fost locul obârșiei), trecând prin orașele Aquileia, apoi Grado (în fondarea căruia ar fi jucat un rol important), stabilindu-se apoi în lagună. De la Grado ar proveni cognomen-ul Gratico, transformat ulterior în Gradenigo. La Veneția, membrii acestei familii au construit biserici și palate și au ajuns să dețină o mare autoritate, dăruind Republicii trei dogi – Pietro, Bartolomeo și Giovanni. De-a lungul timpului, un număr impresionant de personalități de prim ordin aparținând acestei familii au influențat politica, armata, literele și sfera ecleziastică. Prin grija sa au văzut lumina zilei doar în atelierul lui N. Glykys, cel puțin 10 titluri grecești în intervalul 1671-1675: o Evanghelie (Theion kai hieron euangelion), un Evanghelistar (colecție de pericope care se citesc de-a lungul anului liturgic), un Penticostar, acest Minei și cel pe luna iulie, Gramatica limbii grecești, a lui Constantin Laskaris, Geoponikon, de Agapios Landos, manualul de spovedanie al ieromonahului Nikiphoros Paschaleus – Exomologetarion (după ediția din 1622 a lui Antonio Pinelli), o Psaltire, un volum de condace (Kontakia tes Theotokos) închinate Maicii Domnului (1 exemplar la BAR), un Octoih (și altele, despre care nu există alte mențiuni decât în bibliografiile helenice, dată fiind extrema raritate a exemplarelor).

Tipografia familiei Glykys a reprezentat cea mai productivă întreprindere particulară de acest gen a diasporei grecești, și cea mai longevivă. Fondatorul ei, Nikolaos Glykys a văzut lumina zilei în Ioannina, în 1619. În 1647 a decis să se mute în Veneția, unde s-a ocupat, pentru început, cu comerțul. În momentul în care a început să-i surâdă ideea de-a înființa o tipografie, cartea în limba greacă era produsă în oficinele a trei meșteri italieni: Valentino Mortali, Orsino Albriggi și Andrea Giuliani. Glykys și-a început afacerea cumpărând utilajul lui Albriggi (înainte de noiembrie 1670) și obținând în același timp dreptul exclusiv de-a publica o serie de titluri importante. Numele său apare mai întâi pe un Horologion (Ceaslov) din 1670, care pare să fi fost produs în colaborare cu Albriggi, de vreme ce mărcile ambilor meșteri se regăsesc (pentru prima și ultima dată) pe pagina de titlu a imprimatului. Meșterul grec a lucrat cu mare râvnă, reușind să tipărească cel puțin 106 titluri din care majoritatea, texte liturgice. După moartea sa, survenită în 1693, editura și tipografia au trecut sub autoritatea fiului, Michalis, care a fost nevoit să intre în parteneriat cu negustorul Panos Stratis pentru a putea menține afacerea tatălui său pe linia de plutire. La începutul anului 1702, Michalis a predat ștafeta propriului fiu, Demetrios, care a desfăcut parteneriatul cu Stratis și a lucrat de sine stătător până în 1721, după ce scosese un număr de doar 35 de titluri. Luna martie a anului 1721 a deschis o nouă etapă pentru această familie de editori-tipografi. Nikolaos Glykys cel tânăr a luat întreprinderea în propriile-i mâini. După o serie de tergiversări cauzate de colaborări infructuoase, Nikolaos Glykys a reușit să obțină un mai mare control asupra producției de carte, în pofida concurenței unui Girolamo Bortoli. Începând cu anul 1742, pentru casa de editură și tipografie Glykys - așa cum este ea numită de istorici (v. G. Veloudes, Das griechische Druck- und Verlagshaus Glikis in Venedig (1670-1854): das griechische Buch zur Zeit der Türkenherrschaft, în: Schriften zur Geistesgeschichte des östlichen Europa, vol. 9/1987) a început o nouă eră, care a durat până în 1788, timp în care numărul preselor s-a dublat, numărul meșterilor a crescut la 20 iar numărul titlurilor publicate în perioada celor 49 de ani a fost de cel puțin 400. Orientarea către cartea de cult s-a menținut, oficina a continuând să scoată la lumină multe astfel de imprimate. După ce Nikolaos cel tânăr a încetat din viață, în 1788, cel de-al doilea Michalis a preluat activitatea într-o perioadă ce avea să fie marcată de schimbări ale regimului politic: Veneția a trecut sub stăpânirea francezilor, în 1796, apoi a austriecilor în anii 1797-1805 și 1818-1843. În pofida cenzurii, anvergura producției tipografice nu s-a restrâns câtuși de puțin. În timpul Iluminismului grecesc (diaphotismós) și în perioada de dinaintea Războiului grec de Independență, mai exact, din 1802 până în 1820, au fost date în tipar 453 de titluri. Tipografia Glykys a început să intre în declin, în 1828, în principal din cauza epuizării fizice resimțite de Michalis, căruia, pe de altă parte, îi lipseau atât urmașii, cât și colaboratorii demni de încredere. În 1831, după ce acesta s-a sfârșit din viață, afacerea a trecut în mâinile cumnatului surorii sale, Eleni, Ioannis Mylonopoulou-Glykys. În ciuda eforturilor susținute, oficina nu a înregistrat niciun progres notabil. Ultima carte cu marca Glykys a apărut în 1854.