Minei pe luna mai, Buda, 1805
Minei pe luna mai, Buda, 1805
Minei pe mai (română). Buda, 1805
Mineiul luna lui maiu carele mainainte s-au fost tipărit, tălmăcit prin osârdiia și cheltuiala iubitoriului de D(u)mnezeu Episcop al Râmnicului, Filaret. Iară acum cu voia și blagosloveniia Prea sfințitului Mitropolit al Ungrovlahiei Kyriu Kyr Dosithei. S-au mai îndreptat la tălmăcire de multe greșale, în zilele Măriei Sale Domnului Țării Românești Ioann Constandin Alexandru Ipsilant Voevod, prin osârdiia smeritului Episcop al Argeșului Kyr Iosif. În Buda, s-au tipărit în Crăiasca Tipografie a Universității din Peșta, la anul de la Hristos, 1804. [4], 127 f. (cu signat.) : il. ; 2° (36 cm) ; 2 col.; 41-49 R/col. (31 x 18 cm)
Bibliografie:
BRV II; IV, 668;
BRV II, 681 (Mineiul mare I-XII, Buda, 1805)
BRV Additamenta, p. 354-356
Ediții anterioare:
Râmnic, 1780
Buda, 1804
Carte rară
Conform BRV II, 668, în 1804 au fost imprimate mineiele pe martie, aprilie, mai, iunie, august și octombrie iar în 1805, cele pe decembrie, ianuarie, februarie și iulie.
Exemplarul de față, pentru Țara Românească, este “atipic”, fiind publicat în 1805, când majoritatea mineielor conțin slujbele sfinților din perioada decembrie-iulie.
Conform BRV II, 681 (pe baza unei comunicări): “Mineele de la octomvrie la fevruarie au în titlu numele episcopului Filaret. Iar cele de la martie la septemvrie pe al episcopului Chesarie”.
Acest Minei al lunii mai menționează însă numele lui Filaret, el reproducând conținutul ediției de Râmnic, 1780, unde apare prefața acestui episcop (ca și Mineiul budens, al lunii mai, apărut cu un an în urmă).
Exemplar complet, în stare satisfăcătoare. Necesită consolidarea blocului și a legăturii.
Legătură în piele pe tăblii de lemn cu urme de închizători metalice, mânăstirească (sec. XIX); atacată de cari, cu zgârieturi și pete, cotor deteriorat. Se mai observă chenarele marginale cu dantelărie florală (copertele), stratul de poleială; colțurile ancadramentului au ornamentație fitomorfă (evantaie) surmontată de câte un coronet. Centrul primei coperte are o icoană tip mandorlă, cu tema Răstignirii, în care apar doar Sf. Fecioară și Ap. Ioan lângă Cruce iar deasupra, nu un serafim ci triunghiul, ca simbol al lui Dumnezeu-Tatăl. Coperta posterioară are un model sobru din borduri liniare duble, fără registrele fitomorfe alternante din tipologia legăturilor mai vechi.
Forzațul anterior prezintă un memento (cu grafie chirilică) al unui logofăt, Gheorghe Popescu, și alte notații scurte ale acestuia, lipsite de însemnătate (încercări de condei).
Ultima filă a cărții și forzațul posterior sunt ocupate de un amplu text manuscris (rugăciuni copiate din carte).
