Close
GET 20% OFF

By subscribing to our newsletter

Mineiul lunii iunie, Râmnic, 1780

LOT : 047

Mineiul lunii iunie, Râmnic, 1780

Preţ de pornire 500,00 €
LicitatieLicitația de carte rară, manuscrise și icoane românești
Valoare estimativă750 - 1500 €
Dimensiuni30 x 21 cm
Starea de conservareFoarte bună
Neadjudecat fa o oferta

Brand: Licitatie 67
Detalii

Mineiul. Luna lui Iunie. Carele s-au tipărit acum întâiu rumânește  cu blagosloveniia prea sfințitului Mitropolit al Ungrovlahiiei, Kyr Grigorie; prin nevoința și tâlmăcirea, iubitoriului de Dumnezeu Kyr Filaret, episcopul Râmnicului. În sfânta Episcopie a Râmnicului : de Popa Costandin Tipograful Râmniceanul și de Popa Costandin Mihailovici Tipograful ; [cu diortosirea monahului Rafail ; editor: ierodiacon Anatolie], la anul dela Hristos, 1780.  [3], 135 f. : il. (cu signat.) ; 4º (28 cm) ; 2 col., 36-40 R/col (25 x 17 cm)

Colofon : “ S-au început acest lucru la martie, în 26, și au luat sfârșit la mai în 16” 

Un specimen din mineiul râmnicean al seriei 1776-1780, care are toate caracteristicile poligrafice obișnuite, ale seriei și, punctual, toată partea introductivă, cu prefața episcopului Filaret, gravura cu Răstignirea, realizată de “Popa Costandin” pe verso-ul ultimei foi liminare, acolo unde se află și informația privind diortosirea tălmăcirii din grecește, a cărții, de către grămăticul Iordan capadochianul. Nota respectivă este identic reprodusă în textul epilogului, urmată de mențiunea: “La acest Mineiu al lunii lui Iunie au fost ostenitoriu la scris cu mâna, tocmitoriu și așăzătoriu slujbelor cu rânduiala pre cum să vede, după izvoarele celor ce au fost Tâlmăcitori, Kyr Anatolie Ierodiaconul din sfânta Episcopie. Iară la tipărire s-au diorthosit de Monahul Rafail din Sfânta Mănăstire Hurezii.” 

Ornamentația de compoziție tipografică este aceeași și ea include, în frizele de capitol (sau coloană) semnături ale zețarilor: Dobrin, Dobre, Șărban, Gheorghie sau Ene. La f. 91r și 119r, acest Ene se semnează cu tot cu numele de familie – Caraman și inițiala meșteșugului, j (de la jățariu), ca și Dobre, la f. 100r – Dobre Caraman J.  Sunt prezente însă, în pofida eforturilor acestei echipe, anumite erori de numerotare și unele decalaje în imprimare.

Textul Mineiului se deschide sub un frontispiciu cu Iisus Hristos în ipostaza Pantokrator; are 3 laturi (încadrând titlul de intrare în materie), cu cadru decorativ tip consolă, cu amplu foliaj palmat anturând medalionul hristic dar și cu elemente foliacee și păsări, în afara cadrului. Acest model predomină în grafica mineielor începând cu anul 1779; el se inspiră foarte fidel din gravura cu pantokrator din Mineiele scoase de episcopul Mitrofan al Buzăului, la 1698, care se aseamănă, la rându-i, din punct de vedere stilistic și compozițional, frontispiciului cu Iisus-Emanuel din Evanghelia greco-română, de la 1693 (practic, același repertoriu). Frontispiciul deschide și Mineiul de Râmnic pe luna noiembrie, 1778, cu semnătura tiparnicului și gravorului Constantin, cel care lucrase și portalul istoriat al titlului, tipic întregii serii. Aici apare semnătura lui Di(imitrie) (Mihailovici) T(ipograful), tot în formă abreviată. Celelalte particularități xilografice sunt identice cu ale mineielor precedente, inclusiv stema, dar stihurile la stemă sunt schimbate (încep cu Adunare a creștinilor norodul cel românesc / rădică-ți mâinile spre înălțime și roagă pre Înpăratul ceresc).

Exemplar complet, în stare bună, afectat de manipulările frecvente și neglijente – depozite de ceară, patină vulgară, slăbirea cusăturilor în ultima parte corpului cărții, cu desprinderea ultimelor 2 foi; cuprinde multe însemnări olografe pe forzațuri și un cartuș desenat ce cuprinde în interior o rugăciune. Regăsim autograful logofătului Constantin Aninoșanu – legatarul colecției bibliofile a lui Dosithei Aninoșanu - pe forzaț, cum și sigiliul său rotund, aplicat în fum, pe prima filă recto a Mineiului, în infrapagină, alături de semnătura foarte clară a aceluiași; revine la f. 128v, în josul primei coloane de text.

Același tip de legătură ca Mineiul lunii februarie anterior descris. Denumirea lunii liturgice (în forma IUNE) deasupra mandorlei din câmpul central al primei coperți, înfățișând icoana Maicii Domnului cu Pruncul (între icoană și marginea polilobată a medalionului se interpun palmete răsfrânte). Urme de aurire dar detaliile portretistice au devenit, din păcate, indistincte. Urme ale foiței de aur se pot obseva și pe fiarele florale din colțurile chenarului interior, al ramei, pe muchii și întrucâtva pe marginea lată, exterioară. Sunt mai clare detaliile decorației nervurilor, în număr de 3, ale cotorului. Capetele cotorului au crăpături și miic zone lipsă. Învelitoarea este afectată de atacul carilor. Subzistă fragmente ale fostelor închizători, cea din spate a fost desprinsă cu tot cu învelitoare (blatul de lemn este dezvelit). Diverse semne de uzură, pe ambele coperte.

Însemnare pe forzațul fix anterior: “Și acest Mineiu este unul din cele doosprezece ce au fost ale sfințií sale părintelui arhimandritul Dosithei Aninoșanu, pre care la anul 1812 ma(i)nainte de a să săvârși cu 40 de zile, înpreună și orice alt să va afla rămase: afară de cele rânduite cu diiată. Cu inimă slobodă, cu duh umilit și cu limbă bine grăitoare și blagoslovitoare, ca pre un nepot de frate cel mai aproape din funiia neamului și cel ce mai mult m-am ostenit și maio credincios întru toate m-au avut, m-au numit moștean rămaselor și numelui, căci l-am slujit ani 12; și sfârșitul au fost la iulie 23 ale acestui an, marți, când să lumina de zio (sic), și l-am îngropat în sf(â)nta Episcopie Argeșu lângă fereastra oltariului spre miazăzi. În zilele Prea osfințií sale Părintelui Iosif întâiul episcop. Și după moarte m-au lăsat a-l sluji la cele poruncite, și câte vom găsi cu cale a face, să fie bine făcute ca înainte de sfințiia sa. Și pentru știință însemnaiu spre aducere aminte și neuitare. Constantin l(o)g(ofă)tu(l).” 

Textul însemnării a fost transcris (cu erori), pe o bucată de hârtie decupată dintr-un caiet dictando și atașată filei mobile a forzațului I; lângă transcriere, o mențiune olografă: “Traducere de mine, Alexandru N. Stoica, Mărcuș, 1938, Martie 10.”

O altă tentativă de “traducere”, cu cerneală indigo, pe foaia liberă a acestui forzaț, rugăciuni. La sfârșitul cărții, transcriere după epilogul ultimei file a volumului, apoi 2 mici schițe epistolare în grecește, cu formule de adresare unui ierarh, apoi, cu scris mare, în alfabet latin extins, cu creionul:  “La leat 1872 iunie 10: hramul Sf(intei) Biserici de la Apa Sărată, patronul Toți Sfinții am fostu” (însemnarea se oprește aici). Biserica cu hramul Tuturor sfinților, din cartierul câmpulungean Apa Sărată are ca dată de întemeiere anul 1833. 

În marginea de jos a filei de gardă, lângă semnătura lui “Vlaicul log(o)f(ă)t(u)l – “acesta au fost ucenic răposatului arhm(andrit) proi(n) Aninoșanu Dositheu” (în dreapta).

Mai jos, stânga, cu penița, autograf al lui “Rafailu erodiacon”.

Altă însemnare, pe verso (cu chrilice): “Cu zmerenie vă rog dreptcredincioșilor cetitori, cetind pe acest mineiu și găsind stricate ori din cuvinte ori din slove, cu blândețe să dregeți, neponoslușindu-mă, căci pătimaș om sânt  așijderea și ținut de firea slăbiciunii și om pământean de a fi într-această lume fără de păcate nu să găsește și sânt al dumneavoastră zmerit și cătră Dumnezeu rugătoriu, Theodosie logofăt, 1798 iulie 2”.

Bibliografie:

BRV II, 436

BRV Additamenta, p. 294