Mineiul lunii septembrie. Mn. Neamț, 1845
Mineiul lunii septembrie. Mn. Neamț, 1845
Mineiul lunii septembrie. Mn. Neamț, 1845
Întru slava Sf(i)ntei și ceii de Oființă, de Viiață făcătoarei și Nedespărțitei Treimi, Mineiul lunii lui Septemvrie. Care întru acest chip acum adoa oară s-au tipărit. În zilele prea Înălțatului nostru Domn Miahil Grigoriu Sturza V(oev)v(od), cu blagosloveniia înalt Preasf(i)nțitului Arhiepiscop și Mitropolit al Moldaviei Kyriu Kyr, Meletie. De pre Orighinalul cel îndreptat de Preasf(i)nțitul Episcop al Argeșului, Kyr Iosif. Îndreptându-se dupre putință potrivit Mineilor (sic) eșite la Consatntinopol în anul 1843. Prin sârguința și cheltuiala Preacuviosului Arhimandrit și stareț al sf(i)n(telor) monastiri Neamțu și Secul, Kyr Neonil. În Tipografiia Sf(i)ntei Monastiri Neamțul, în anul 1845. [4], 167, [5] f. : il. ; 4° (33 cm) ; 2 col., 42 R (30x19 cm)
Colofonul: “Acest Mineiu s-au început a să tipări martie în 19, și s-au sfârșit la maiiu în 14” 9f. 167v)
Ediție revăzută și îmbogățită
BRM III, 37129
Mineiul aparține seriei lucrate de ieromonahul Cleopa în perioada 1845-1847, după cea dată la lumină în anii 1830-1832 prin schimonahul Isaiia și ieromonahul Inochentie, în atelierul proaspăt renovat de starețul Dometian; izvodul emendat de episcopul Argeșului a stat și la baza primei ediții din deceniul al treilea, inițiativa tipăririi aparținând mitropolitului Moldovei, Veniamin Costachi. Dar, ca măsură suplimentară privind acuratețea, așa cum se afirmă începând cu titlul acestui Minei (și al tuturor celor care îi vor urma), o altă sursă au fost cele 12 tomuri publicate în 1843, la Constantinopol, de Andreas Koromelas, filolog și fondator al primei oficine tipografice din Atena.
Tipar negru și roșu, numerotație și signatură cu slovocifre, custos; corpuri variabile de slovă chirilică.
Volumul conține două prefețe, una intitulată Înainte cuvântare (f. 2 liminară, recto-verso, nesemnată), alta (f. 3r-v) adresată iubiților cetitori și semnată de Neonil, starețul mănăstirilor Neamțul și Secul, în care acesta detaliază motivele recurgerii la cea de-a doua sursă de aliniere a tipicului la originalul său grecesc, scopul fiind realizarea unei ediții cât mai cuprinzătoare și validă din punct de vedere a tălmăcirii, cu sprijinul Sinodului și al Domniei. Urmează o filă cu citate din psalmii lui David, pe recto și o gravură în plină pagină, pe verso, cu imaginea hramului Mn. Neamțul (Înălțarea Domnului) și două lăcașuri; legenda din josul ilustrației: Mănăstirea Pantokrator, carea acum să numește Mănăstirea Neamțului. 1831. Theodosie Monah. Ultimele 5 foi nenumerotate conțin Bogorodicinele troparelor. Monahul Theodosie a lucrat într-o proporție covârșitoare, ornamentica tipăriturilor de Neamț post 1830, chiar dacă foarte multe dintre motivele decorative și ilustrațiile tematice ale cărților necesare cultului și ale volumelor patristice provin din amplul și deosebitul repertoriu al celor date la lumină începând cu 1807, prin mâinile înzestrate ale unor Ghervasie, Constantie, Simeon și ale însuși protoiereului polivalent, Mihail Strilbițchi, cel care a pus la punct atelierul mănăstirii. Ornamentica xilografică a acestui Minei reflectă nu doar repertoriul seriei din 1830-1832, cu excepția foii de titlu (al cărei portal este nou elaborat “De Theodosie Monah(ul) din sf(â)nt(a) mon(astire) Neamțul, 1845”), ci cuprinde, printre miniaturile figurative datate, majoritatea, 1830 și 1831, ce alcătuiesc frontispiciile zilelor de praznic, și unele datate 1835 (când apărea, de pildă, Ceaslovul nemțean, reeditarea celui din 1833). Numele lui Theodosie apare fie sub forma unei simple inițiale, fie desfășurat. Se remarcă însă și letrinele frumos împodobite, frontispiciul care deschide Mineiul, cu Mântuitorul ținând în mâini cununile biruinței mucenicești (datorat aceluiași Theodosie), icoana maicii Domnului cu Pruncul și vinietele mari, de final (vasul cu flori și toarte teriomorfe, arabescul fitomorf cu cap de heruvim și marca tipografică a lui Strilbițchi), aparte de ornamentele cu motive simbolic-religioase sau scenele pe tiparul unor triptice. Nu trebuie uitată nici compoziția heraldică (aceeași din edițiile ieșene ale Psaltirii și Liturghierului), căreia îi sunt dedicate 14 versuri (sub titlul Inscripție asupra stemei domnești), semnată de protoiereu. Nu atât de impresionant, poate, ca Ceaslovul amintit sau Psaltirea din 1843, acest specimen al Mineielor de la mijlocul secolului al XIX-lea (fidele tradiției care a consacrat tiparul și arta gravurii nemțene), are așadar o certă valoare bibliofilă deopotrivă ca mărturie a unui program editorial cu importante valențe teologice și culturale.
Legătura exemplarului amintește de cea a liturghierului de București deținut de preotul doljean N. Puțureanu – ornamentul central al pergamoidului reprezintă o cruce rezemată de Scriptură; pergamoidul este deteriorat, ca și pielea cotorului cu 4 nervuri aplatizate, pe care se mai pot observa brâurile fitomorfe din arabescuri duble și crucile alungite, treflate, dintre nervuri, precum și titlul imprimat în partea de sus – Mineiul / lunei / septemvrie.
Exemplar complet, în stare foarte bună.