Mircea Eliade, caiet-manuscris „Amintiri din retragere”, 1922
Mircea Eliade, caiet-manuscris „Amintiri din retragere”, 1922
Mircea Eliade, caiet-manuscris, intitulat „Amintiri din retragere” de către autor. Titlul este notat pe coperta 1 a caietului, iar datarea este realizată tot de către autor pe coperta interioară „din vara 922”.
Textul tratează tema războiului văzut prin ochii unui copil. Experiențele reproduse de Mircea Eliade marchează sentimente general resimtițe de copiii și tinerii care au avut de-a face cu războiul. Tânărul Eliade rememorează retragerea din capitală în timpul ocupației germane și retragerea în zona litorală, unde familia deținea o casă de vacanță. Este rememorată și despărțirea de tată, care, militar fiind, urma să plece în luptă, neștiind dacă se va mai întoarce. Întreaga scenă a despărțirii de tată este prezentată cu foarte multe detalii, fiind reproduse dialoguri ce au un puternic impact emoțional. Sunt descrise pericolele abătute asupra populației civile în timpul unei conflagrații. În finalul textului este prezentat modul în care războiul își lăsase amprenta asupra sa: „când m-am deșteptat vedeam ca prin sită... rămăsesem miop”.
Povestirea, deși narată la persoana I, în care protagonistul este și narator, iar cititorul primește toate informațiile prezentate trecute prin filtrul sentimentelor care îl încearcă pe personajul-narator, este o ficțiune inspirată din vagile amintiri pe care le stocase autorul în urma războiului. În perioada în care Primul Război Mondial era în desfășurare, iar România lua parte la lupte, Mircea Eliade avea 9-11 ani.
Tema este reluată în „Memorii”, nu într-un ton atât de sensibil, ci mai degrabă ca o evocare, fapt ce evidențiază influența pe care un conflict de acest tip și de această amploare o poate avea asupra unui copil. În lucrarea memorialistică, Eliade prezintă realitatea războiului, obiectiv, la mulți ani distanță. Astfel, este relatată povestea reală a locuinței de la mare: prima vizită a familiei Eliade făcută acolo a fost în vara anului 1919, moment în care au descoperit că din „Vila Cornelia”, rămăseseră doar zidurile. „Unul dintre vecini spunea că vila fusese locuită și apoi prădată de trupele bulgare”. Războiul și perioada de după acesta echivalează, în „Memorii” cu o perioadă dificilă, în care situația financiară a familiei nu era foarte bună, iar tatăl era plecat în Moldova, toată grija copiilor fiind lăsată în grija mamei care „a hotărât că nu mai e tânără, că are copiii mari și că trebuie să trăiască numai pentru ei”.
Manuscrisul este inedit, nu a fost publicat în volum, ci sub forma a două articole apărute în „Ziarul Științelor Populare și al Călătoriilor” în anul 1922, fiind ambele premiate. Textul este redactat resto-verso, cu cerneală neagră, pe 9 file ale unui caiet dictando de epocă. Pe coperta 1 alături de titlu, este regăsită o ilustrație a doi soldați. Textul este semnat de către autor pe prima copertă „Eliade Gh. Mircea” și la finalul textului „Mircea Eliade”.
Piesa a fost propusă pentru clasare; provine din arhiva Mircea Handoca.
