Mircea Eliade, Cea din urmă vizită a domnului bolnav, traducere din Giovanni Papini, manuscris
Mircea Eliade, Cea din urmă vizită a domnului bolnav, traducere din Giovanni Papini, manuscris
Mircea Eliade, manuscrisul unei traduceri din Giovanni Papini, titrat „Cea din urmă vizită a Domnului Bolnav”. Acesta reprezintă un monolog al unui om aflat într-o mare suferință, ce-și spune povestea unei persoane care îl cunoștea, personajul-narator din cadrul textului, punându-și toate speranțele în acesta. Spunându-și povestea, acesta speră să fie eliberat la un moment dat de toată această nenorocire. Nenorocirea consta în faptul că acesta nu exista decât în visele persoanei căreia i se adresează. Textul cuprinde câteva corecturi și câteva sintagme subliniate. În finalul textului, autorul face o mențiune referitoare la traducerea „din italienește”, urmată de semnătura cu inițialele numelui.
Motivul visului era unul utilizat frecvent în proza scurtă creată de Papini, iar Eliade a preluat și utilizat același motiv ca legătură între sacru și profan, asociindu-l morții spirituale sau trecerii într-o altă ordine a universului. Scrierile fantastice ale autorului, dar și romanele sale, folosesc deseori acest motiv ca tehnică de evadare.
Manuscrisul este alcătuit din șapte file redactate doar recto cu cerneală neagră. Filele sunt numerotate olograf de autor în colțul din dreapta sus cu creion.