Mircea Eliade, Manuscrisul eseului „Când se aude clopotul salvator și pentru unii și pentru alții?”
Mircea Eliade, Manuscrisul eseului „Când se aude clopotul salvator și pentru unii și pentru alții?”
Mircea Eliade, manuscrisul eseului „Când se aude clopotul salvator și pentru unii și pentru alții?” în care autorul deplânge lipsa lecturii în rândul tinerilor. Mircea Eliade găsește ca explicații pentru această lipsă de interes manifestată de către tineri sistemul educațional defectuos în care profesorii sunt dezinteresați, „plictisiți de meserie, dezgustați de înfrângerile vieții”, de lipsa activităților și a materialelor extrașcolare care să prezinte cititorilor tineri avantajele lecturii sau texte care să trezească interes tinerilor, să fie actuale și de impact. Astfel, fără aceste surse primare de informație și de „cizelare” ale tânărului cititor, acesta este într-o oarecare măsură îndreptățit să nu cunoască „mărgăritarele literaturii noastre de frumusețile literaturilor străine”.
Interesul autorului pentru această temă, respectiv importanța lecturii, a fost reluată de numeroase ori în textele sale publicate. După întoarcerea din India, în perioada 1932-1938, Ionel Jianu îl prezintă pe Eliade poetului Adrian Maniu care conducea o emisiune radiofonică în cadrul Radio-București. Lui Eliade i se propune să susțină lunar o conferință despre India. Tema lecturii a fost prezentată în timpul radio-conferințelor și publicată în lucrarea „Tainele Indiei” cu titlul „Tehnica și educația culturii spiritului”. Ulterior, prin lucrarea „Cărţi pascale, sau despre necesitatea unui manual al perfectului cititor”, insistă asupra acestui subiect. Eliade vede în lectură legătura dintre „om și cosmos”.
Manuscrisul este redactat cu cerneală neagră pe 5 coli veline liniate, dintre care doar una recto-verso. Textul cuprinde numeroase corecturi realizate tot de către autor.
Piesa provine din arhiva Mircea Handoca.
