Mircea Eliade, manuscrisul unui eseu despre „Clasicismul grec”
Mircea Eliade, manuscrisul unui eseu despre „Clasicismul grec”
Manuscrisul unui studiu al lui Mircea Eliade asupra conflictului dintre religia greacă oficială și religiile mistice. Autorul pornește de la chestiunea clasicismului grec, o noțiune care a suferit de-a lungul timpului numeroase abateri de la ceea ce însemna clasicismul pentru lumea antică. Eliade găsește că toate aceste prefaceri și variații privind clasicismul grec au luat naștere după apariția creștinismului. Aceste prefaceri au atribuit clasicismului o perspectivă senină, armonioasă și optimistă asupra lumii, pe când în realitate toate acestea sunt greșite. Eliade afirmă despre spiritul elen că este torturat de căutări imposibile, precum cea a găsirii unei axe centrale, iar eșecul unor astfel de căutări îl fac să culmineze într-un pesimism ucigător asupra viitorului. Acesta nu înțelege în ce constă armonia clasicismului grec când omul trăiește o viață condusă de un destin orb. Eliade se întreabă cu ironie unde se află seninătatea acestei lumi, dacă nici în poezie nu poate fi întrezărită și cum s-ar putea numi fericiți poeții precum: Bacchylides, Simonides, Sappho: „acei care cântă clipa de față, îndemnând muritorii să-și dăruiască simțurile ei, fără grija viitorului”. În continuarea, acesta abordează perspectiva vieții religioase și a cultelor și doctrinelor majore. Eliade se oprește asupra orfismului, despre care afirmă că a avut o influență considerabil pozitivă asupra culturii grecești, prin faptul că a reușit să purifice lumea elenă de culturile asiatice, bahice. Reforma orfică a exercitat o influență purificatoare asupra tuturor efervescențelor religioase ale lumii clasice. Eliade abordează în câteva rânduri și sfera filosofiei, pe care o caracterizează drept una pesimistă și asta din cauza sentimentului tragic al vieții care persistă în lumea greacă. Fără a putea da un răspuns în ceea ce privește cauzele tuturor neliniștilor și resemnării spiritului clasicismului grec, acesta încearcă să găsească o explicație în cultură, o cultură eminamente tragică. Faptul că religia grecilor se baza pe o moștenirea primitivă, aceasta îl face pe om să se plaseze mereu de unul singur, fără a se putea uni cu Dumnezeu. Însă, în toată această „criză” trăită de lumea elenă, și-a găsit eliberarea în știință. Manuscrisul este alcătuit din patru pagini, redactate doar recto, cu cerneală neagră.
