Mitropolitul Dorotei al Mombaziei, Istoria Lumii sau Hronograful lui Dorotei al Mombaziei, 1761
Mitropolitul Dorotei al Mombaziei, Istoria Lumii sau Hronograful lui Dorotei al Mombaziei, 1761
Mitropolitul Dorotei al Mombaziei, Istoria Lumii sau Hronograful lui Dorotei al Mombaziei, tipărită de ierodiaconul Spiridon Papadopulos în Casa editorială a lui Para Nicolaos Glikila din Veneția, sub patronajul cultural al domnitorului Moldovei, Petru Schiopul, 1761.
Exemplar complet. Mitropolitul Dorotei al Mombaziei (Grecia) a trăit la începutul secolului al XV-lea în Bizanț. Se știe despre el că era un om erudit, cu înclinații cărturărești. În anul 1422, a scris o descriere a atacului turcilor asupra Constantinopolului (manuscrisul original se află în Biblioteca Luaurențiana din Florența), aceasta devenind ulterior o Cronică universală, cunoscută sub numele de Hronograful lui Dorotei, în care a descris evenimentele legate de istoria lumii până în vremea sa. Succesorii lui Dorotei vor continua scrierea acestei cronici, completând-o cu date noi, narând de regulă evenimentele din vremea lor. Cronica, în schimb, a continuat să fie atribuită mitropolitului cărturar Dorotei.
Despre scrierea și redactarea Hronografului lui Dorotei în Moldova. Domnitorul Petru Șchiopul (strănepot al lui Vlad Țepeș) a domnit (cu unele întreruperi) în Moldova între anii 1574 și 1591. Era un voievod luminat, poliglot, iubitor de cultură, stând în legături apropiate atât cu cărturarii greci din Constantinopol, cât și cu Papa. Avea de soție pe Maria Amirali, din insula Rhodos, iar fratele său avea nevasta din Chios. Pe fiica sa, Maria, Domnitorul a căsătorit-o cu cărturarul grec Zotu Țigara, care a ocupat la Curtea domnească din Iași dregătoria de spătar. Preocupat de cunoașterea trecutului lumii și a neamului său, Domnul Petru Șchiopul i-a însărcinat pe frații Apostol și Zotu Țigara să caute și să achiziționeze, din lumea Bizanțului, vechi cronici, pe baza cărora, apoi, să scrie un Hronic complet, adică această carte. Izvorul principal l-a constituit manuscrisul vechi al mitropolitului Dorotei al Mombaziei, iar un rol important în completarea și redactarea evenimentelor contemporane, adică din vremea lor, l-a avut mitropolitul Dorotei al Mombaziei (aflat în două rânduri la Iași) și Zotu Țigara. Așadar, Hronograful a fost scris la Curtea domnească din Moldova între anii 1574 și 1591 (Originalul manuscris se păstrează în Metohul Sf. Mormânt din Constantinopol). La 1591, ocolind pericolul mazilirii, domnul Petru Șchiopul a părăsit tronul, plecând împreună cu suita sa în Polonia de unde a trecut în Austria, sub protecția împăratului Rudolf, stabilindu-se în Tirol. A încetat din viață în anul 1594 și este înmormântat (sub o placă de mormânt cu stema Moldovei) în biserica franciscanilor din orașul Bolzano, în Tirol. În peregrinarea sa, voievodul Petru, deținător a unei mari averi, a fost urmat de o suită importantă, inclusiv de membrii familiei. Cu acel prilej, domnul a luat cu sine, alături de portretul său și al fiului său, și portretul străbunului său, contele Dracula - Vlad Țepeș (pictură păstrată astăzi în muzeul castelului Ambras din Tirol), iar manuscrisul Hronografului l-a luat în grijă ginerele său, Zotu Țigara, care, în anul 1631, l-a tipărit la Veneția, în prefață precizând: „Cronica de față s-a scris din porunca lui Petru Vodă” (Petru Schiopul). Inițiatorii edițiilor ulterioare (inclusiv ediția de față) au avut de grijă să completeze Hronograful cu alte evenimente, petrecute până în vremea lor.
Conținutul Hronografului lui Dorotei. Scrierea are următorul titlu: „BIBLION ISTORICON“ - Carte istorică cuprinzând diferite și interesante istorii, de la Facerea Lumii până la căderea Constantinopolului și în zilele noastre. Adunată din diferite istorii și tradusă în limba populară de către Dorotei, Mitropolitul Monembaziei. Așadar, această Cronică conține istoria lumii de la începuturi, din antichitate până în veacul contemporan ediției. Sunt expuse pe larg istoria poporului evreiesc, apoi a babilonienilor, perșilor, macedonenilor. Urmează Legenda Troadei, istoria Imperiului roman, lista împăraților romani și bizantini, apoi istoria sultanilor și descrierea evenimentelor din Țările Române. În partea ultimă este intercalată Cronica Moreei, o istorie a Imperiului bizantin, a Sinodului de la Florența, o listă a dogilor Veneției, ș.a.
Ca gen literar, Biblion Istoricon aparține, deopotrivă, literaturii istorice și cărților populare. Scrierea conține și prezintă lucruri pe gustul poporului, legende biblice apocrife, minuni, povești despre Sf. Sofia, despre oracole și felurite proorociri. De un real interes sunt faptele istorice în legătură cu creștinismul răsăritean (motiv pentru care, capitolele respective au fost traduse la noi de Erbiceanu, Gaster, Iorga și Melchisedec). În Țările Române, Hronograful lui Dorotei s-a folosit atât într-o formă manuscrisă cât și tipărită, prin cele câteva ediții din secolele XVII și XVIII. De altfel, Hronograful lui Dorotei a constituit unul din izvoarele de bază pentru cronicarii români (Radu Popescu, Miron Costin, Grigore Ureche), iar cronicarul Gheorghe Brancovici a realizat chiar o traducere a textului Cronicii. Ediția de față a apărut la Veneția în anul 1761. Textul paginii de titlu atestă imprimarea cărții prin strădania ierodiaconului Spiridon Papadopulos în Casa editorială a lui Para Nicolaos Gliki. Prefața cărții, scrisă de cărturarul Nicolaos Gliki, la 1684, este închinată Domnitorului Țării Românești, Duca-Vodă. Tot la începutul cărții se află renumita gravură, a cărei inscripție invocă pioasa memorie a Domnitorului Petru Șchiopul, de asemenea o hartă (Tabula geographica) ce redă sudul Europei și Orientul Apropiat. După acestea, pe cele peste 551 de pagini, urmează conținutul propriu-zis al Hronografului, din care un real interes pentru români este partea, din istoria sultanilor, referitoare la prezența și activitatea la Iași, la Curtea domnească, a mitropolitului Ierotei al Mombaziei, căsătoria aventuroasă a lui Ioan Cantacuzino cu fata Doamnei Chiajna, înscăunarea fiului lui Petru Șchiopul, căsătoria fiicei sale cu Țigara ș.a. Exemplarul de față este complet, având 551 pagini. Cartea păstrează legătura originară, respectiv legătura venețiană. Această carte a fost descoperită în partea Aradului, mai precis în orașul Ineu, vechea Ienopole medievală. Este posibil să fi rămas de la unul dintre descendenții localnici ai vestitei familii nobiliare Brancovici (care a dat pe despotul sârb, ierarhi, pe pictorul Longhin, pe cronicarul Gheorghe Brancovici și pe mitropolitul Transilvaniei, Sava Brancovici). Cum spunem mai sus, de la Gheorghe Brancovici ne-a rămas chiar o traducere din cuprinsul Hronografului lui Dorotei, realizată între anii 1686 și 1711.
Valoare enciclopedico-documentară și patrimonială, ediție rară, legătură originală, importantă pentru cultura română.
