Molitvenic (română). [Buzău, 1747]

[Evhologhion adecă Molitvenic. Acum, într-acestaş chip tipărit, după orânduiala celui grecesc. Întru al treilea an, din apatra domnie a Țării Rumâneşti a Prealuminatului şi înălţatului D(o)mnului nostru Io Constandin Nicolae voevod. Mitropolit fiind atoată Țara Rumânească kyr Neofit.  În sfânta episcopie a Buzăului, cu toată chieltuiala Episcopului Buzăului, Kir Methodie; [de Sandu Irimia tipograful], la anul 7285 [recte 7255] (1747]). + 556 p. + (cu signat.) : il.; 8° (20 cm), 26 R (16 x 11 cm)

Exemplar deficient, lipsă începutul și sfârșitul; text manuscris între p. 165-172, p. 176-180, p. 189-192 (terminat cu o scurtă molitvă la sfințirea apei); textul tipărit ocupă secvențele p. 1-173, 181-188, 193-556. Specimenul de față ia sfârșit cu o serie de molitve, ultima fiind Molitva ce să citește la fieștecare Post; ar fi urmat, după titlul din josul paginii – Molitva în luminata zi a Învierii lui Hristos. Volumul se deschide cu prima filă paginată pe care se intră în materie, completată cu text manuscris, lateral stânga. Fasciculul de file inserate între f. 189-192 cuprinde apoi Rânduiala pogrebaniei mirenilor, cu roșu și negru, caligrafic, și desene mari, fitomorfe, bicolore, anturând semnătura copistului (cu roșu): “Eu popa Theodor Daneș”. Mai sus, un ornament cu împletitură, și o dată (cu roșu): “1768” (tot cu cerneală roșie). 

Particularitățile ediției rare, de 569 (recte: 571) de pagini, căreia îi aparține (în țară au fost identificate doar 7 exemplare) sunt: tiparul negru şi roşu (- titluri, subtitluri, colontitluri, indicaţii, versete, iniţialele paragrafelor), dispunere în cul-de-lampe a subcapitolelor. Numerotație și signatură cu slovocifre, reclame, colontitluri în anturaj de viniete tipografice; iniţiale, frontispicii (1 fitomorf, altul cu Iisus Hristos) şi viniete mari, de final, xilogravate. Ediția 1747 reia, practic, ediția bucureșteană din 1741, a lui Stoica Iacovici (cu unele diferențe în repertoriul grafic).

În exemplarele integral păstrate, structura și caracteristicile ornamentale arată astfel: titlul cărţii are un ancadrament fitomorf stilizat și un frontispiciu cu foliaje în arabesc. Pe verso-ul foii de titlu se află Stema lui Constantin Mavrocordat, preluată de la antecesorul său, cu simbolurile heraldice unite, ale Moldovei şi Ţării Româneşti, timbrate de însemnele puterii voievodale – scutul, sabia şi coroana, flancate de Soare şi Lună; stema este profilată pe volute vegetale, cu un ornament cruciform în registrul inferior. Acronimul titulaturii domneşti încadrează simetric, compoziţia. Sub stemă, versuri dedicatorii în număr de 6. Pe f. [2]r, în partea superioară, se află un citat din Ep. Sf. Ap. Pavel către corinteni (prima epistolă) – „Corintheni glava 14, stih[ul] 6”; pagina etalează o vinietă mare, din împletituri angulare orizontale, decorate cu 4 rozete, cu aspect cruciform (din vechile repertorii de sfârșit de secol XVII, început de secol XVIII). Pe f. [2]v-[4]v se află un „Pinax Adecă însemnare De cele ce se află întracest Molitvenic”. La p. 1 se intră în materie, sub titlul: „Evhologhion adecă M(o)litvenic care cuprinde însine toată treaba Beserecii ce să cu- vine Preoţilor… Rânduiala în zioa dentâi Deaca naşte muierea Pruncul, începând, Preotul zice…”. Frontispiciu cu foliaje albe pe fond negru, desprinse dintr-un motiv central, compoziţie neîncadrată, anturat de fleuroane, din care unele sunt dispuse vertical, de-o parte şi de alta a xilogravurii. P. 16-20 cuprind „Canoanele sfinţilor Apostoli şi ale sfinţilor Părinţi, pentru sf(â)ntul Botez. Canonul 47 al Sfinţilor Apostoli…”; p. 20: „Pentru Papistaşi, şi pentru Calvin, şi pentru Luterani învăţătură deosebi”. Urmează o serie de rugăciuni care debutează la p. 21, sub un frontispiciu asemănător celui descris, dar fără fond negru, cu: „Rugăciunea la facerea Oglaşenicului adecă la cel chiemat spre Botez”, până la p. 31, continuând cu rânduiala Botezului, apoi cu rânduielile logodnei şi cununiei până la p. 87. Între p. 88 şi 137 se întinde „Rânduiala Sfântului Maslu”, al cărei final este marcat printr-o frumoasă vinietă cu antrelacuri. La p. 138 este prezent un superb frontispiciu cu „Iisus Învăţătorul” în medalion anturat de tije floral. Sub această icoană se deschide „Rânduiala Os(ve)ştaniei cei mici”, cu o iniţială albă pe fond roşu, haşurat, ornat cu mici motive vegetale, încadrată. La p. 154 începe „Rânduiala Os(ve)ştaniei cei mari. La Botezul D(o)mnului nostru I(isu)s H(risto)s”. 

La p. 173 începe, sub un frontispiciu cu motivul pomului vieţii (element central trilobat, din care se desprind vrejuri ample), fără cadru, „Rânduială la facerea Rasoforului”, secţiune care se termină la p. 174 fiind urmată de „Rânduiala chipului celui mic, adecă al Mantiei” (adică rânduielile călugăriei). Între p. 192 şi 232 este cuprinsă „Rânduiala pogrebaniei morţilor” (sau de înmormântare, sub colontitlul „Rânduiala pogrebaniei mirenilor”), urmată fiind de pogrebania călugărilor (p.233-287) şi de pogrebania preoţilor şi a diaconilor, sub colontitlul: „Rânduiala pogrebaniei preoţilor mireni” (p. 258-308). Rânduielile de înmormântare continuă cu cea dedicată „pruncilor mici” (p. 309-322). Un coneț cruciform alcătuit din flori de lalea având o altă cruce mică în centru, anturată de 8 flori de albăstrea, din care patru roşii, dispuse simetric, împodobeşte finalul acestor rânduieli grupate după felul răposaţilor. Urmează o „Învăţătură cum trebue a să cânta Parastasul”, până la p. 324 şi de „Rânduială la eşirea sufletului” (p. 325-334). Slujbele de mai sus sunt toate ornamentate cu frontispicii din 2 benzi fitomorfe stilizate şi viniete cu antrelacuri, culminând cu tipul frecvent întâlnit în tipăriturile de secol XVII ieşite de sub mâna episcopului Mitrofan – vinieta cul-de-lampe din tije subţiri înfrunzite, împletite (după Molitvenicul de Buzău din 1699), la p. 308 şi 334. La p. 335, „Rânduiala în Dumineca Pogorârii Duhului Sf(â)nt”, cu colontitlul: „Rânduială în Dumineca Rusaliilor”, care se termină la p. 360, fiind urmată de o serie de rugăciuni circumstanţiale grupate sub colontitlul „Rugăciuni de multe trebi” (secvenţa 360-384). În partea inferioară a paginii 384 începe „A celui întru S(i)nţi Părintelui  nostru Ioann arhiepis([o)pului Ţ(a)regradului, Zlatoust Cuvânt de învăţătură în sfânta şi marea Joi...”, care continuă, de la p. 386 cu învăţătura aceluiaşi în sfânta şi marea Duminică a Paştilor, până la p. 389. Este prezent, în acest grupaj, un frontispiciu cu lalele anturate de rozete, reluat în secvenţa următoare, unde este însoţit de un alt tip de frontispiciu, cu motive ceva mai stilizate, pe care îl regăsim la începutul fiecărei rugăciuni (rânduieli) subsecvente; până la p. 402 este cuprinsă „Rugăciunea pentru casa ce să supără de Duhuri rele”. Între p. 403 şi 418 sunt cuprinse „Rugăciunile adecă blestemele, ale marelui Vasilie cătră cei ce pătimesc dela  Diavol, şi la toată neputinţa”. Între p. 419 şi 432 se întinde „Rugăciunea la neploae, facerea alui Kallist Patriarhul Ţ(a)regradului”, urmată de „Rugăciunea la toată aitiia” (până la p. 436, unde se află o vinietă mare, xilogravată, cu antrelacuri din linii şi bucle). „Rânduiala celui de obşte Paraclis”, numit şi „Paraclisul Precistii”, şi „Urmarea cei de rugăciune cântări către Preasf(â)nta şi de viaţă făcătoarei Tro(i)ţe” (la boli grave şi moarte năpraznică), ocupă secvenţa 437-484; până la 488 se află rugăciunea euharistică: „Rânduiala priceştaniei” pentru cei grav bolnavi (muribunzi). O rugăciune pentru cei care se sfârşesc în Săptămâna Luminată, urmată de „rugăciuni la tot Blestemul şi afurisaniia la mort” (și „rugăciuni de ertăciune pentru cei ce să întorc” la credința ortodoxă), ocupă secvenţa 489-503. Un alt grupaj de rugăciuni „la multe trebi” (blagoslovirea colivei, a sălciilor, a bucatelor date de pomană, rugăciuni la gustarea strugurilor ori pentru cel ce călătoreşte), se întinde până la p. 512. Ultima parte a Molitvenicului cuprinde: între p. 513 şi 537 – „Rânduiala lui Methodie. Patriarhul Ţ(a)r(e)gradului”, o altă rugăciune pentru cei aflaţi sub blestem, urmată de rugăciuni dedezlegare şi de împăcare  a celor învrăjbiţi etc. Toate încep sub frontispicii cu motive stilizate, încheindu-se cu vinieta din împletituri. Urmează „Sinaxarul”, până la p. 554, apoi un grup de molitve începând cu „Molitva la Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos”, până la 558; un cuvânt înainte pentru „ispovedanie” (p. 559-564), „cele 7 taine ale sfintei Besereci”, între p. [565]-[568] (pe ultima pagină a acestei secvenţe apare imprimată, sub o linie ornamentală, semnătura lui „Sandul Irimia tipograful”). 

Volumul se încheie cu o „rugăciune la semănătură”, la p. 571, precedată, pe p. 569-570, de un epilog în două părţi, identic cu epilogul lui Stoica Iacovici, din edițiile 1722, 1729, 1741 ale Molitvenicului (de București), în care ni se dezvăluie sursa grecească, și anume ediția scoasă de Nikolaos Glykes la Veneția, în 1691 (după epilogul din Molitvenicul ivirean, scos la 1706, reprodus și în cel de Târgoviște, din 1713).

Aparte de lacunele specificate, starea de conservare a exemplarului ediției de Buzău, din 1747, este bună. Se constată îngălbenirea suportului, pete de ulei, patină vulgară, pigmentație și cute; intervenții empirice de înlocuire a suportului. În cuprinsul cărții se află unele însemnări cu caracter personal, de secol XIX (una din date a fost trunchiată la ajustarea foii) scrise de un capelan, Nicolae Gherea și de un cantor greco-catolic, Marin Filora, la 1848 și 1878 (cu grafie chirilică și chirilică de tranziție).

Legătură în piele neagră pe lemn, refăcută; porțiuni din vechea învelitoare, cu urma unei cruci stilizate fitomorf, pe prima copertă și pe cotorul cu 4 nervuri profilate, străbătut de canale și perforat de cari (fără ornamentație); forzațuri duble, bej, neinscripționate. Șniturile (ondulate) păstrează în mod neuniform nuanța de roșu în care au fost vopsite.