Nicolae Labiș, manuscris „Duțu” - Piesă rară
Nicolae Labiș, manuscris „Duțu” - Piesă rară
Nicolae Labiș, manuscris al povestirii „Duțu”, nepublicată.
În cadrul textului, pe alocuri ilizibil, autorul prezintă întâmplări petrecute în zonele natalale, la Stânișoara, trecătoare care delimitează județele Neamț și Suceava și leagă văile Suhăi Mari: „Mi-i drag acest pârâu cu numele Suha, că în und fele lui mă răcoream în copilărie de arșițile verii”. Duțu cel mare și Duțu cel mic, sunt personajele centrale pe care autorul le evocă în cadrul textului, cel mare era „harap” care cânta la fluier și care îi fusese prieten apropiat în copilărie: „Am plâns și eu și Duțu când l-au luat pe tata în război”. Duțu cel mic își dorea să poată cânta la fluier asemenea fratelui său mai mare. După întoarcerea tatălui din război, în mai 1945, familia s-a stabilit în Mălini, Suceava, de unde provine și pseudonimul utilizat de scriitor în numeroase apariții tipografice, Nicolae Mălin.
Ursu, câinele celor doi „harapi”, este și el descris sugestiv, în special în finalul textului unde este descrisă înmormântarea acestuia printr-un dialog între personajul-narator și Duțu cel mare. În finalul textului, este descris peisajul natural distrus de cel de-al Doilea Război Mondial, al cărui martor fusese copilul Nicolae Labiș: „În vale se vedeau case arse, în deal se vedeau părți arse de pădure, prin iarbă sticleau tuburi de cartușe”.
Manuscrisul este redactat cu cerneală albastră, recto-verso, pe două coli veline, fiind semnat olograf în final. Titlul este redactat la începutul textului, fiind subliniat, imediat sub apare mențiunea „fragment”. În cadrul textului apar numeroase corecturi realizate de autor. Fiecare pagină este numerotată în colțul din dreapta-sus.
Nicolae Labiș a fost scriitor remarcabil al celei de-a doua jumătăți de secol XX, din spațiul românesc. Acesta a avut câteva încercări de a scrise proză, toate publicate postum: un fragment din romanul neterminat „Vârsta de bronz” a apărut în revista „ Ateneu” nr. 1 din Ianuarie 1991, iar povestirea „Odaia are tavanul jos...”, în nr. 7 din Iulie 2002 al aceleiaşi reviste.
