Nicolae Titulescu și Maria Cristu, două corespondențe, 1940
Nicolae Titulescu și Maria Cristu, două corespondențe, 1940
Amplă scrisoare expediată de Nicolae Titulescu Mariei Cristu, căreia i se adresează cu „Ma chère Marioara”. Diplomatul începe scrisoarea cerându-și scuze că scrie în franceză, dar a fost nevoit să angajeze un stenograf din cauza fracturii umărului drept și entorsei piciorului. Prin această amplă scrisoare, Nicolae Titulescu o anunță pe Maria Cristu de divorțul de soția acestuia, Ecaterina, a căror relație nu mai funcționa de peste 12 ani, menționând că și-a jucat atât de bine rolul în acest timp, încât nimeni nu a observat. Ceea ce l-a determinat să ia această decizie, pe lângă toate neînțelegerile, este faptul că acum „aparține” țării mai presus de toate și ca să lucreze pentru România, trebuie să aibă o minte liberă. Astfel, acesta menționează că „libertatea mea nu trebuie să depindă luni de o ființă care vrea să mă încarce și care pledează cu ardoare pentru libertate joi. Îmi este imposibil să trăiesc și mai ales să lucrez în aceste condiții”. Așadar, prin intermediul acestei scrisori, Nicolae Titulescu o roagă să întrerupă orice relație cu orice membru al familiei fostei sale soții și abordează și subiecte financiare. Aceasta este tehnoredactată, cu cerneală albastră, pe patru pagini cu filigran, doar recto. Scrisoarea este localizată și datată Paris, le 3 fevrier 1940, iar la final se semnează „Nicu”.
Scrisoare expediată de Maria Cristu, care se semnează Mărioara, lui Nicolae Titulescu, aflat la Hotel Carlton în Cannes. Aceasta îi mulțumește pentru sentimentele exprimate în scrisoarea anterioară, transmițându-i că i se pare încântătoare ideea de reuniune de familie. Aceasta este redactată olograf, cu creion negru, în limba franceză, doar recto.
