Octavian Goga, Frumoasa cea din urmă, poezie manuscris
Octavian Goga, Frumoasa cea din urmă, poezie manuscris
Manuscrisul unui fragment al poeziei „Frumoasa cea din urmă”, scrisă de Octavian Goga. Poezia a fost redactată pe o filă velină, cu cerneală neagră, fiind semnată olograf la final.
Iar cîntăreții călători se duc,
Suindu-se pe razele de lună,
Suindu-se pe aripe de vînt,
În alte lumi.
Înalță-și ochii către foc, să vadă,
Și vede para leneș cum se stinge
Și cum rămîn din lamura văpăii
Cărbunii morți ai sfintei stele Venus.
Cu fumul cald al jertfei uriașe,
Se-nalță ea pe patu-i de mătasă, înfășurată-n pulbere de slavă,
Cu picurii celui din urmă cântec, Domol, domol…
Frumoasa cea din urmă…
E cîntul mort.
Poetul fără liră,
Lipsit pe veci de-a ochilor văpăi,
A pribegit la malurile mării…
Dar nemișcată, mută era marea.
Un val răzleț din sînul ei recit,
Ce tresărea prin cearcăne de gheață,
A întrebat poetul orb :
„Răspunde,
El unde-i ?
Soarele, căci raza lui n-o simt ?…
” Și-n vreme ce încremenea în gheață,
Răspuns-a valul: „E mort.”