Pavel Vasici Ungurian, Antropologia sau scurtă cunoștință despre om, 1830 - Primul tratat de medicină în limba română din Transilvania
Pavel Vasici Ungurian, Antropologia sau scurtă cunoștință despre om, 1830 - Primul tratat de medicină în limba română din Transilvania
Pavel Vasici-Ungureanu. Antropologia sau scurtă cunoștință despre om, Buda, 1830
Anthropologhia sau scurta cunoștiință despre om și despre însușirile sale, întocmită și întru acest rând adusă de Pavel Vasici-Ungurian, al Mediținei Auzitoriu. Anthropologhie. În Buda, la Crăiasca Tipografia Universitatei Ungurești. 1830. 8°, XVI, 285, [1] p. +
BRV III, 1503
Antropologia lui Vasici-Ungureanu constituie primul manual de anatomie, fiziologie şi psihologie în limba română, o prelucrare după cursul prof. Schordann Zsigmond de la Facultatea de medicină din Pesta. Autorul lucrării și-a desăvârșit studiile de medicină (urmate în perioada 1827–1831), cu o teză de doctorat, Dissertatio inauguralis medica de peste orientali (1832). A fost influențat de filosofia iluministă, asumându-și cultivarea și popularizarea cunoașterii de tip enciclopedic. A fost medic şi director de spital de boli infecţioase (1834–1869) și un membru activ în diferite asociaţii ştiinţifice şi literare (bunăoară, membru fondator al societăţii culturale Astra, Sibiu, în 1861), iar din 2 iunie 1879, membru activ al secţiei ştiinţifice al Academiei Române. S-a dedicat cu pasiune educaţiei medicale şi igienice în şcoli, în care scop a fondat şi redactat prin mijloace proprii revista Higiena şi şcoala (1876–1880) publicând și un Catechismulu antropologicu întocmitu pentru poporulu românescu şi (scolele elementare), de Pavel Vasiciu, Dr. de Medicină şi Chirurgia, Magistru de Obstetricia, Consiliariu de şcole regescu in pensiune şi asesoru consistoriale etc. Timisior'a (În tipografi'a lui Ernestu Steger), în 1870.
Particularități: tipar negru pe suport manual, cu caractere chirilice de tranziție, de dimensiuni variabile; note de subsol, custos. Numerotarea paginilor este cu cifre romane la început – titlul și dedicația, secțiunile principale (capitolele) fiind marcate în chip identic; restul, cu cifre arabe. Primele 6 foi (12 pagini) sunt nenumerotate. Pentru subcapitole, s-au utilizat semnul paragrafului și o cifră. După foaia de titlu cu textul reprodus mai sus și două versuri din Horațiu, pe verso, traduse, urmează o dedicație a autorului către fratele său, intitulată (- cu majuscule, pe propria-i pagină): „Strălucitului și înalt învățatului Domn Andrei Vasici-Ungurian prin Țara Ungurească, și ținuturile prin dânsa legate Jurat al causelor Advocat, precum și la cinstitul Maghistrat al Vârșețului V. Notariu”. Dedicația ocupă p. XIII-XVI, având rolul unei prefețe și deopotrivă al unei pledoarii pentru educarea tinerimii universitare, în general, dar și a maselor largi.
Spune autorul: „Spre scrierea acestii cărți din doaă pricini m-am hotărât: întâia este iubirea cătră Nația mea (spre a căria cultură toți Românii învăpăiați sânt); iar a doao sfatul tinerimei Romanești din această universitate (a căria nu e mic numărul)”; după care tânărul medic în devenire se plânge de dificultatea adaptării terminologiei la lexicul limbii române, recunoscând că în anumite locuri din lucrare va fi întrebuințat, poate, termine mai grosiere, recurgând la multe denumiri latinești – „precum și alte nații fac”. Și solicită fratelui său, îndreptări și sugestii pentru îmbunătățirea terminologiei. Iar cititorului îi adresează îndemnul de-a primi „întâiul fruct al ostenealelor mele”.
Tratatul (fără ilustrații sau planșe anatomice) debutează cu Istoria omului și se compune din descrierea celor trei sisteme ale corpului (oase, mușchi, piele) în trei părți. La sfârșit, un Apendice tratează Despre suflet (p. 276-285). Partea I, despre funcțiile vegetative individuale (sau a vieții trupești, cu organele sale), conține opt capitole. Partea a II-a, despre funcțiile animale individuale (sau a vieții sufletești, cu organele sale), 6 capitole, iar Partea a III-a, despre funcțiile vegetative sexuale (sau a plămădirei, cu organele sale), 7 capitole. „Spre cunoștința fieștecăruia organ, am descriat țesătura lor cea mai dinafară, lăsând cele mai adânci anatomilor”. Ultima pagină a volumului conține o erată, numită Smintele. Cartea nu cuprinde și o tablă de materii. Are o vinietă de frontispiciu: un copil reprezentat bust în centrul unui nor, cu mâinile unite în rugăciune.
Exemplar complet, în ce privește materia cărții, în stare bună de conservare (cu urme ale înaintării unui front de apă). Lipsesc cele 27 de pagini cu numele prenumeranților, menționate în BRV loc.cit. (se observă fragmente de hârtie din acest supliment, lângă cotorul interior).
Semilegătură în piele neagră și hârtie marmorată, negru cu maro-deschis, deteriorată. Cotorul are 3 nervuri profilate. Se mai păstrează doar forzațurile fixe.
„Pavel Vasici-Ungureanu (1806-1881) a fost şi unul dintre cei mai de seamă scriitori din epoca de început a literaturii medicale româneşti. În 1831 a publicat Dietetica sau învăţătura de a păstra întreaga sănătate. În 1844 a tipărit la Braşov traducerea lucrării Macrobiotica sau măiestria de a lungi viaţa a prof. Christoph W. Hufeland din Berlin, în care nu s-a mărginit să facă o simplă traducere, ci a comentat textul, completându-l cu fapte din propria-i experienţă de medic; a oferit date şi statistici asupra longevităţii românilor bănăţeni, a legat longevitatea de noxele întâlnite în specificul de muncă al unor profesii (tăbăcari, zidari, tipografi), a combătut exagerările hidroterapiei, aşa cum era practicată în epocă, a făcut propagandă pentru vaccinarea antivariolică. A colaborat la unele publicaţii ale vremii: „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, „Telegraful român”, al cărui redactor a fost între 1853 şi 1856, publicând atât articole privitoare la popularizarea cunoştinţelor medicale, cât şi a ştiinţelor naturii, fiind între primii transilvăneni care au propovăduit darwinismul. În tradiţia Şcolii Ardelene s-a preocupat şi de problemele limbii literare, pronunţându-se împotriva exagerărilor latiniste. Până la Revoluţia de la 1848 a fost unul dintre cei mai activi prozatori români, scriind meditaţii şi poeme în proză, schiţe şi povestiri, moralizatoare şi satirice, alegorii, aforisme, nuvela Ruja (1845) fiind considerată prima nuvelă cu subiect din lumea satului din literatura din Transilvania. Din 1842 a fost membru al Societăţii Literare (1842) și al Societăţii de Medici şi Naturalişti din Iaşi (1843)”.
Sursa: https://www.academiatm.ro/ebook/files/assets/common/downloads/page0308.pdf
