Penticostar, Blaj, 1768
Penticostar, Blaj, 1768
Pentikostarion. Acum întâiu așezat și tipărit supt stăpânirea prea înălțatei înpărătesei râmlenilor, Mariei Theresii, cu blagosloveniia celor mai mari. În Blaj, în tipografiia mănăstirii Bunei Vestiri, anii de la Hristos 1768. [3], 202 f. (cu signat.) : il. ; 4° (32 cm) ; 2 col., 37-41 R/col. (27 x 16 cm)
Reprezintă prima ediție a Penticostarului imprimat în acest centru tipografic. Cartea se deschide cu o înștiințare intitulată Cătră Cetitoriu, la fel ca Triodul din 1771, cu aceeași vinietă fito-angelomorfă a lui Petru Papavici, semnată P T.
“Vrând a tipări acest sfânt Penticostariu, care să cetește, și să cântă prin sf(i)ntele beserici a Răsăritului începând din sf(â)nta și luminata zi a Paștilor până în Dumineca tuturor sfinților, și aducându-ne aminte de porunca Sfintei Beserici, ca prin Sfintele Beserici, rugile cele adevărate, și lămurite să se facă (precum în Pravilă, sfântul Sobor de la Carthaghen în Canonul 101 arată); ne-am nevoit a urma izvodului celui mai vechiu grecesc. Pentru aceaia nu te mira, nici ne vinovăți de vei găsi într-acest Penticostariu sau adaos ceva, care în cele rumânești, și slovenești, până acum tipărite, nu să găsește, sau lăsat ceva, care într-altele să găsește; ci cu umilință și cu frica lui D(u)mnezeu cetește, cântă, sau pre alții cântând, sau cetind ascultă; aducându-ți aminte ca cum ai vorbi cu însuși, D(u)mnezeu nevăzut: precum învață Triodul luni, în săptămâna cea dintâiu a sf(â)ntului Post.”
Tipar negru și roșu, text pe 2 coloane neîncadrate, signatură pe primele 2 foi ale caietelor; custos. Colontitluri decorate cu perechi de viniete tipografice dispuse orizontal. Sunt prezente frontispicii tipografice, cel mai adesea din lalele stilizate, dispuse în șiruri unice sau duble, în mijlocul cărora sunt inserate inițiale ale zețarilor, precum P, M, N, D, I (la f. 69r, inițialele alăturate P și C, pesemne de la un popa Constantin). O particularitate a acestui exemplar stă în lipsa unor titluri și subtitluri ale unor rugăciuni, la f. 5v, col. 2, idem f. 8r, col. 2, implicit lipsa unor inițiale, de pildă C, pentru rândul care începe cu “cuvântul cel dintâi” și În (“întru început era Cuvântul”).
Titlul intrării în materie este caligrafiat în stilul scrierii cu “caturi”, dar fără adaosuri decorative, ca în alte tipărituri.
Tipograful și gravorul Sandu adusese la Blaj clișeul gravurii folosindu-l la ornamentarea foii de titlu a Evangheliei din 1765. Pentru acest Penticostar, Petru Papavici Râmniceanul sapă un altul adăugându-i propria semnătură. Pe foaia de titlu verso, într-un anturaj bicolor format din grupuri de viniete, se află o mică icoană a Bunei Vestiri (avea să apară și în Triodul din 1771) reprezentând hramul mânăstirii unde se afla pe-atunci tiparnița. Vinietele respective, cu aspect romboidal și dimensiuni diferite apar din nou, pe toată suprafața celei de-a doua file, pe verso (o particularitate amintind de Penticostarul de la 1701, întâlnită și în alte cărți de Blaj, precum Strastnicul).
Specifice Penticostarului sunt cele 7 gravuri (de tip frontispiciu), care compun ciclul iconografic al perioadei de după Paști (de la Duminica Orbului până la Duminica tuturor sfinților), semnat Petru Tip. sau Petru P. T. Ilustrația ce înfățișează venirea la mormânt a femeilor mironosițe este unica semnată în forma: “Petru Papavici Tipograf Râm(niceanul)”. Legendele gravurilor sunt în limba română. Credința Thomei poartă data execuției gravurii, 1768.
La începutul cărții apare gravura cu Învierea Domnului (coborârea la iad), având legenda în slavonă și inițialele S(andul) T(ipograful) – apare și în câteva ediții ale Strastnicului de Blaj. Din grafica începutului de secol XVIII reapare un frontispiciu fără cadru, cu motivul Pomului Vieții – element floral central, ieșind dintr-un caliciu mai mare, în vârful unei tije drepte de lângă care se desprind viguroase vrejuri înfrunzite și înflorite, bifurcându-se și învolutându-se lateral. Lângă tulpina din centrul ornamentului sunt capete de floarea-soarelui, urmate de flori de acant, apoi narcise. Tripeasnițele lui Iosif se deschid sub Deisis-ul inspirat de cel din evangheliile ivirene, unde personajele apar în interiorul unor medalioane cu margini spiciforme, aici pe un fundal mai aerisit.
Ca ornamente de final întâlnim heruvimul cu dublu penaj desupra unor vrejuri palmate (menționat mai sus) și modelul cu albăstrele în vas, provenind din repertoriul cărții de Râmnic.
Letrinele sunt foarte aspectuoase.
Exemplar bine conservat.
Legătură mânăstirească originală, cu impresiuni aurite, recondiționată.
Medalion tip mandorlă, cu tema Bunei vestiri pe coperta anterioară, elemente de decorație secundară (tulpini înflorite). Model de linii intersectate, coperta posterioară. Două închizători metalice funcționale. Cotor cu patru nervuri profilate, ornamentație fitomorfă între nervuri. Forzațuri fixe cu model geometric.
Corpul cărții este complet, cu unele remarginații, file pătrunse de cari, cu mici lipsuri. Ornamentica gravată se păstrează în stare bună. Se constată prezența unei însemnări de posesor în limba neogreacă, scrisă la 1 august 1768 pe f. de titlu verso, deasupra xilogravurii cu inițialele lui Ioanițiu Éndrédi, reprodusă după o ediție anterioară. Conform însemnării, Ioan Chirtacu din Iliești (Alba) a cumpărat acest exemplar nelegat, direct din tipografie, cu 18 taleri; interesant este faptul că acesta specifică și numărul la care figura Penticostarul în lista de exemplare ale tirajului: 162. Cartea cuprinde și alte însemnări estompate, passim, autografe ale cântăreților de strană, adnotări și sublinieri de lectură.
Bibliografie:
BRV IV, 143, p. 86-87
Ediția a II-a: 1808
