Penticostar (română). București, 1800
Penticostar (română). București, 1800
Pentikostarion. ce cuprinde întru sine slujba ce i să cuvine, din sf(â)nta și luminata Duminecă a Paștilor, până la Dumineca tuturor sf(i)nților. Acum iarăși tipărit întru adoao domnie aicea, a prea luminatului nostru Domn Io Alexandru Co(n)stantin Muruz(i) V(oe)v(o)d. Cu bl(a)gosloveniia, și toată chieltuiala prea sf(i)nțitului Mitropolit atoată Uungrovlahiia kyriu kyr Dosithei. În tipografiia sfintei mitropolii în București, cu toată chieltuiala prea sfințitului mitropolit Dosithei, de Stanciul Thomovici Bucureșteanul, la anul dela Hristos, 1800. [2], 220 [recte: 217] f. (cu signat.) : il. ; 4° (30 cm.) ; 2 col., 38-40 R/col. (24 x 17 cm.)
Reeditare a Penticostarului din 1782-83, lucrat de același tiparnic. Tipar negru și roșu (- titluri, colontitluri, subtitluri și pasaje, indicații de tipic, inițialele versetelor, parțial - custosul), 4 corpuri de literă chirilică, hârtie manufacturată, cu pontuzouri și filigrane: litere, două semilune suprapuse (cea mică deasupra celei mai mari), vrejuri sinuoase dispuse vertical (sub forma unui S), mici păsări, un blazon timbrat de o coroană (se observă două mici pumnale în partea de jos a câmpului central).
Cea de-a doua filă liminară cuprinde, recto-verso, o scrisoare de dedicație către cititori, a mitropolitului Dosithei, în care vorbește despre lipsa acestei cărți de cult din bisericile eparhiei ce i s-a încredințat (“ori din trecerea vremii, ori din răzmirițile și nevoile cele ce adeseori s-au întâmplat aicea” și mai ales din pricina marii cheltuieli necesare tipăririi sau retipăririi cărților trebuincioase); dar spre podoaba bisericii și folosul duhovnicesc a hotărât a da în tipar Penticostarul, insistând, cu mult meșteșug retoric, asupra însemnătății lui.
Textul este aranjat pe două coloane. Interesant este faptul că în frizele de compoziție tipografică se strecoară câte un nume de probar, cum ar fi Andrei, scris Andreiu (f. 137v), cunoscut și din alte imprimate (cum ar fi Psaltirea din 1806).
Ornamentica este caracteristică tipăriturilor ieșite de sub teascurile presei mitropolitane, la acea vreme, ea vădind, totuși, preferințele meșterului tiparnic și gravor – Stanciu Thomovici (Popovici), în privința repertoriului xilografic. Inițialele au mărimi diferite, dar cele mai semnificative, ca măiestrie artistică, se remarcă printr-un desen elegant, prin două sau trei variante, pe care le-am putut constata și în Kyriakodromion-ul scos de același tipograf, în 1801, de exemplu. Foaia de titlu are textul încadrat într-un portal cu registre istoriate cu imnografi, reprodus aidoma după ediția 1743, a Penticostarului de București (lucrat la rându-i, după cel al Triodului de Buzău din 1700). Verso-ul foii de titlu este ocupat de stema foarte elaborată a domnitorului Moruzi, care, se afirmă în BRV loc. cit., reia modelul stemei din Psaltirea de București, din 1796; nu am constatat, în exemplarul de față, o asemenea preluare; dimpotrivă, modelul heraldic este unul de secol XVII, dar cu două perechi de personaje tenante, de această dată, iar în centrul compoziției, scutul cu însemnele dublei domnii.
Ciclul hristologic din seria ilustrațiilor tematice este reprodus, firesc, după cel realizat și semnat de Ioanichie Bakov după surse ucrainene (începând cu Necredința Thomii, pentru prima Duminică postpascală, apoi, venirea la mormânt a Mironosițelor, Vindecarea slăbănogului, vindecarea orbului din naștere, întâlnirea dintre Mântuitor și femeia samariteancă la puțul lui Iacov, dar și sub forma unor noi clișee semnate de tiparnicul și gravorul Stanciu (momentul în care Iisus se arată patriarhului de Alexandria, ST T). Alte gravuri sunt cea cu tema Înălțării Domnului, a Pogorârii Duhului Sfânt, aceeași din ediția 1784 a Apostolului, scoasă și ilustrată de Stanciu și vechea ilustrație a Duminicii tuturor sfinților, preluată din Triodul de la 1700 (cu datarea originală). Apar în carte și modele de frontispiciu și viniete de final din vechile repertorii (sec. XVII-XVIII) – un ornament de capitol cu lujer central în torsadă, antrelacuri punctate cu fleuroane (rozete și boboci de crin), coneț mic, romboidal cu tulpini învolutate lateral, o altă vinietă din vrejuri simetrice, de formă arborescentă și un cap mic, de serafim, en racourci.
Exemplar complet dar în stare critică – atacat de cari și afectat de umezeală și de manipulările frecvente (copleșit de impurități, patină vulgară, depozite de ceară); suport ondulat Intervenții empirice de consolidare și remarginare.
Legătură în piele brună moarată, pe tăblii din lemn, de dată târzie, fără ornamentație; subzistă urmele de închizători al vechii legături; cotorul avea, cândva, 6 nervuri profilate; capetele cotorului sunt pătrunse de cari. Coperte slăbite, cu învelitoare uzată. Forzațuri duble, verzui, pătate. Primul forzaț are rupturi, este pigmentat fungic, cu urma unui clișeu xilografic; cotor interior cu lipsuri (și blat dezgolit); forzațul posterior – lipsește foaia liberă.
Lotul face parte din colecția familiei Ștefănescu.
