Penticostar, Blaj, 1808
Penticostar, Blaj, 1808
Pentikostarion. Acum adoao oară după rânduiala Besericii Răsăritului, supt stăpânirea prea înălţatului înpărat al Austriei, şi marelui prinţ Ardealului… Franţisc al doilea. Cu bl(a)gosloveniia ecselenţii sale prea o sfinţitului d(o)mn Ioann Bob, episcopul Făgăraşului... Tipărit în Blaj la Mitropolie cu tipariul Seminariului [de Petru Papavici Râmniceanul], anul 1808. [1], 212 f. (cu signat.) : il. ; 2 col. ; 4° (35 x 22 cm.), 37-42 R/col. (26 x 15 cm).
Ediţie menționată în postfața Apostolului de Blaj, din 1814, îngrijit de Demetriu Pop(p), paroh unit de Aiud şi protopop în comitatul Albei inferioare. Acesta era prefect al tipografiei Mitropoliei Blajului din 1806 și avea drept sarcină realizarea unei serii de imprimate necesare cultului greco-catolic. Demetriu Pop este și autorul rândurilor cu care ia sfârșit tomul de față:“Cunoaşte iubite Cetitoriu! Că pentru al tău folos, şi bună îndreptare, toate a le aşeza şi bine a le întocmi nu ne-am pregetat, nici creşterea chieltuielilor am băgat în seamă întru tipărirea mai de larg aceştii besericeşti cu cântări D(u)hovniceşti înfrum(u)seţatei Cărţi, înzestratu-o-am cu sinaxare la fieşte care aleasă zi, adaos-am şi Tripeasneţele ce să cântă la Pavecerniţă, încă şi Canonul Morţilor mai pe urmă l-am pus, care într-unele izvoade, precum şi acel de Râmnic, i să află; îmbogăţitu-o-am cu alese Tipicuri, care într-unele locuri, precum pentru Praznicul Bunei Vestiri, şi mai pre larg am lăsat să se pună, ba încă pentru mai bună îndreptarea, şi mai lesne desvoalberea* ta în rândul Tipicului, şi aceasta mai pre urmă adaogere am pus; iară în cele ce să ţin de fiinţa lucrului, nimic am lăsat afară, sau am mutat, aşa cât macar în ce loc, şi Beserică să i să poată lua folosul de la bunii credincioşi, şi de a sa mântuire dvoritori** creştini. Nimic dară nu e, ce să poţi pune în ponos, şi să cârteşti, numai ce bine cu dânsa te foloseşte spre mântuinţa sufletului tău, ceteşte şi cântă spre deşteptarea, îndreptarea, şi zidirea deaproapelui tău, şi toate le ado, şi le închină spre mare mărirea lui D(u)mnezeu, căruia în Troiţă I să cuvine toată cinstea şi închinăciunea în veci nesfârşiţi Amin”.
Tiparul este negru şi roşu, pe hârtie manuală cu consistență poroasă. S-au folosit, în total, 5 corpuri de literă chirilică. Textul este dispus pe 2 coloane neîncadrate. Titlurile, subtitlurile, indicaţiile tipiconale, pasajele explicative ale fiecărui titlu important, versetele şi iniţialele acestora, parţial custosul (reclamele) sunt imprimate cu roşu. Ornamente de compoziţie tipografică, cu negru şi roşu: viniete de colontitlu (din câte două motive în oglindă), viniete de final, viniete cruciforme de anturaj etc. Ornamentica gravată în lemn constă în poarta titlului, aceeași din edițiile precedente, avându-și originea în modelul de poartă săpat de gravorul ieșean Sandu, fiul lui Ieremia Marcovici iniţiale ornate, frontispicii ale secţiunilor principale, cu foliaj bogat pornind de sub un glob cruciger, neîncadrate, frontispicii de capitol cu Iisus Hristos Pantokrator şi cu Duhul Sfânt în chip de porumbel, în medalioane anturate de motive vegetale, identice cu cele din Triodul de la 1800 şi Apostolul de la 1814, apărute la Blaj ; frontispiciul Deisis cu medalioane din spice și mai cu seamă cele 7 gravuri din ciclul hristologic post-pascal (de la Duminica Orbului la Duminica tuturor sfinților), executate și semnate de Petru Papavici. Gravura cu tema Credința Thomei este datată “1768”. Legendele sunt în limba română.
Ca ornamente de final se remarcă un vas cu flori, din repertoriul de Râmnic și câteva conețuri ale cărții blăjene de secol XVIII, lucrate de gravorul Vlaicu (cu o primă apariție în Ceasoslovul de la 1751-52).
Pe verso-ul foii de titlu, o gravură cu Răstignirea în care scena principală este încadrată de alte 16 registre înfăţişând, în cele patru colţuri, apoi de la dreapta la stânga, de sus în jos: simbolurile celor 4 evanghelişti, purtând câte patru aripi (ca de serafim), două steaguri încrucişate, instrumentele patimilor lui Iisus legate în mănunchiuri, biciul, scara, suliţa cu buretele înmuiat în oţet, suliţa care a străpuns coasta lui Iisus, apoi cămaşa trasă la sorți şi două bice, urmate de o altă reprezentare a celor descrise, care include năframa Veronicăi şi ciocanul cu care au fost bătute piroanele; în registrul inferior sunt redate punga cu cei 30 de arginţi, a lui Iuda Iscarioteanul (tabloul din dreapta), o carafă într-un lighean (aluzie la Joia Mare, tabloul din stânga), alte biciuri (flagellae), un felinar, coroana de spini, piroanele, o coloană cu soclu. Registrul superior înfăţişează, în dreapta – potirul euharistic, în apoteoză, iar în dreapta – chipul lui Hristos, cu nimb cruciger, şi inscripţia Ho on, evocând imaginea întipărită în vălul miraculos (mandylion). În scena Răstignirii, Iisus Hristos poartă acelaşi nimb, iar de-o parte şi de alta a crucii sunt Maica Domnului şi Sf. Ioan, cu acronimele în greceşte. Este redată tăblița lui Pilat, pe care stă scris, în formă prescurtată: Iisus Nazarineanul Ţarul Iudeilor. Deasupra crucii, soarele şi luna, întunecate şi norii haşuraţi sugerează negura lăsată în Ierusalim, după Răstignire. Între cruce şi Sf. Ioan, monograma gravorului Ioaniţiu Endrédi. Această gravură apare constant și în edițiile Strastnicului de Blaj (1753-1817).
Începutul Penticostarului prezintă frontispiciul cu Învierea (Vosckresenie Hristovo), tot după Bakov, semnat prin două inițiale mari, cu alb pe negru, în care S este un sigma grecesc (S T), - Sandu Tipograful. Legenda în slavonă.
Exemplar complet, supus intervențiilor în special în primele 6 caiete (și la sfârșit), unde se constată îmbrunirea suportului și pierderi de text. Semne obișnuite de uzură, în rest, rezultate în urma manipulărilor frecvente și neglijente. Atac de cari, începând cu c. 47.
Însemnare în josul foii de titlu (recto): “S-au cumpărat prin stolnicul Ionașcu 828 maiu 28” (cu chirilice, cerneală neagră). F. 148v, în infrapagină: “Să să știi de când am slujit la biserica satului Sărulești” – însemnare incompletă, cu chirilice și tuș negru. O altă însemnare cu creionul la f. 181v, a unui popă Neculae din aceeași comună, datată 1869 iunie 7. Localitatea se fală în județul Călărași. Forzațul mobil posterior cuprinde pe verso, în partea de jos, consemnarea unei nașteri la 20 aprilie (f.a.), “s-au născut o pruncă și s-au botezat în maiu 14 tatăl Pavel sin Călin Costandin sin Marinu Lațcu Ioanu sin Pavelu” (ca atare).
Legătura în piele brună pe lemn, recondiționată; nu se mai păstrează detalii de ornamentică a vechii învelitori (s-au aplicat alte straturi), pe niciuna dintre coperți. Cotorul are, încă, cele 4 nervuri profilate. Tranșe vopsite în cafeniu, ondulate, cromatism palid, neuniform. Capitalband nou, galben deschis cu bleumarin.
Forzațuri duble originale, reparate, cele din față pline de însemnări manuscrise, cele de pe fila mobilă trunchiate din cauza zdrențuirii marginii laterale din stânga. Însemnările cu chirilice, datând din prima jumătate a secolului al XIX-lea (1826 și 1836), consemnează o serie de cununii, nașteri și botezuri.
Bibliografie: BRV II, 746
Ediții anterioare: 1768 (cu o prezumtivă reimprimare în 1769, ap. BRV IV, p. 146, p. 88); 1780 (ap. BRV IV, 168, p. 93)
