Petru Movilă, Evanghelie slavonă, 1636
Petru Movilă, Evanghelie slavonă, 1636
Petru Movilă, Evanghelie slavonă, tipărită în slavonă la Lvov de Mihail Sliușca, 1636.
Legătura evangheliei este din tăblii masive de lemn, teșite la margini, învelite în piele maro, ornată, pe ambele coperte, cu chenar din vrejuri florale, iar în câmpul central al primei coperte cu alte patru vrejuri stilizate, aurite, dispuse în formă de cruce. Coperta mai păstrează două cheutori, din metal și piele. Exemplarul, in-folio, este complet, având: 12 + 412 + 3 file. Foile de la început și sfârșit nu sunt numerotate. Filele textului propriu-zis al Evangheliarului sunt numerotate în colțul drept de jos, de la 1 la 412. Paginile sunt imprimate cu literă mare, cu negru și roșu, textul este dispus pe o coloană și prezintă marginal indicații tipiconale și cartușuri în genul celor folosite ulterior și în Cazania lui Varlaam. Cuprinsul cărții este comun cu al celorlalte ediții apărute în Răsăritul Ortodox. Ceea ce individualizează ediția de față sunt cuvintele introductive și prefața lui Petru Movilă.
Evanghelia lui Petru Movilă reprezintă o operă de artă grafică, textul fiind împodobit cu gravuri, frontispicii, inițiale și vignete. Cele mai valoroase și interesante sunt, evident, gravurile cărții. În primul rând, gravurile foii de titlu și cele cu reprezentarea evangheliștilor.
Gravura paginii de titlu este impozantă, înfățișându-i pe întemeietorii Bisericii Creștine; sus – Iisus Hristos încadrat de Maica Domnului și Sf. Ioan, în medalioanele laterale, între vrejuri cu struguri, chipurile evangheliștilor și apostolilor, jos - scena Adormirea Maicii Domnului și chipurile a patru prooroci. Placa acestei gravuri a fost lucrată de Ierodiaconul Gheorghe și datată 1636. Pe versoul foii de titlu nu se află o stemă, ci portretul lui Iisus Hristos Învățător, iar din jos numele tipografului cărții, Mihail Sliușca. Gravurile mari, cu reprezentarea evangheliștilor (de pe f. 1, 113, 183 și 300) sunt, fără vreo exagerare, superbe, la fel filele cu începutul textelor evanghelice, ornate cu frontispicii baroce și inițiale historiate. Un număr de alte 60 gravuri ilustrează restul filelor cărții. Atrag atenția, atât prin noutatea temei cât și măiestria execuției, scenele înfățișând Nunta din Cana Galileii (cu prefacerea apei în vin, de la f. 305), Răstignirea Domnului (de la f. 374, semnată de Ierodiaconul Gheorghe și datată 1636) și cele redându-l pe Fiul risipitor (de la f. 254 și 255). Interesant este faptul că, în anii următori, când Petru Movilă a sprijinit înființarea tipografiei din Țara Românească, între bunurile necesare imprimeriei s-a numărat și placa gravată cu scena ultimă, ce a fost folosită la ilustrarea Cazaniilor românești apărute la Mănăstirea Govora în 1642 și la Mănăstirea Dealu în 1644. Nu se păstrează date de interes documentar-istoric privind folosirea acestui exemplar în decursul secolului al XVII-lea. Cea mai veche însemnare de pe carte este de interes matrimonial; aceasta atestă că, la 1744, Evanghelia s-a aflat în partea Clujului, în localitatea Boiu ori în unul din satele învecinate. La 1821 cartea se folosea în partea Sătmarului, semnând pe ea clericul Alexandru Cărăbăț din Bixad. Cele prezentate atestă, în mod indiscutabil, un monument de literatură și de artă grafică, Evangheliarul lui Petru Movilă alăturându-se tipăriturilor reprezentative ale Umanismului românesc.
Carte de cult, editată și tipărită cu încuviințarea mitropolitului Petru Movilă. Emblematică pentru istoria culturii române vechi.
