Planul Grădinii Cișmigiu din București, realizat în tuș și acuarelă pe hârtie de Ștefan Fălcoianu, 13 ianuarie 1858
Planul Grădinii Cișmigiu din București, realizat în tuș și acuarelă pe hârtie de Ștefan Fălcoianu, 13 ianuarie 1858
1 zile 18 ore 36 minute 27 secunde
Planul Grădinii Cișmigiu din București, intitulat în franceză într-un cartuș amplasat în partea superioară Plan du Jardin Tchesmedji, Bukarest, a fost realizat în tuș și acuarelă pe hârtie de Ștefan Fălcoianu la 13 ianuarie 1858. Prin modul de realizare, desenat și pictat în acuarelă, planul are caracterul de unicat. Planul nu reprezintă un simplu proiect preliminar de amenajare a Grădinii Cişmigiu. Lucrarea înfăţişează, într-o viziune panoramică și atent elaborată, configurația timpurie a grădinii amenajate cu lacul, rețeaua de alei, plantaţiile ordonate, rondurile şi diferitele compoziții peisagistice. Piesa constituie unul dintre cele mai timpurii şi valoroase documente iconografice cunoscute referitoare la Grădina Cişmigiu în forma sa amenajată, surprinzând întâlnirea dintre modernizarea urbană a Bucureştiului, arta peisagistică și climatul diplomatic care a precedat Unirea Principatelor.
Semnătura „St. Falcoyano”, titulatura de sublocotenent şi menţionarea Şcolii Militare corespund biografiei lui Ștefan I. Fălcoianu (1835-1905), absolvent al Şcolii Militare din Bucureşti în 1856 şi încadrat apoi ca sublocotenent. Ulterior a devenit general, ministru de Război, șef al Marelui Stat Major şi membru al Academiei Române.
În anul 1857, Ţara Românească nu era condusă de un domnitor în exercițiu, ci se afla sub administraţia caimacamului Alexandru Dimitrie Ghica, numit în această funcţie în 1856, după încheierea domniei lui Barbu Dimitrie Ştirbei. Epoca era marcată de importante transformări politice, declanşate de Tratatul de Pace de la Paris din 18/30 martie 1856. Potrivit articolului 24 al tratatului, sultanul se angaja să convoace în fiecare dintre Principatele Române câte o adunare reprezentativă, chemată să exprime dorinţele populaţiei asupra viitoarei lor organizări: „Sultanul făgăduieşte că va chema îndată, în fiecare din aceste două ţări, o adunare într-adins pentru aceasta (ad-hoc), alcătuită din înfăţişătorii tuturor intereselor şi tuturor stărilor de oameni ale neamului. Aceste adunări vor fi chemate pentru sfârşitul de a da pe faţă dorinţele poporului asupra chipului de întocmire hotărâtoare a celor două Principate”.
În acest context au fost convocate, în toamna anului 1857, Divanurile ad-hoc ale Moldovei şi Ţării Româneşti, ale căror lucrări au pregătit procesul politic ce avea să conducă la Unirea Principatelor din 1859. Pentru supravegherea aplicării hotărârilor internaționale, reprezentanții Puterilor Garante şi ai Imperiului Otoman au fost trimişi în Principate şi au solicitat să aprobe sau să ia cunoştinţă de intenţia boierilor vechiului București de a realiza proiectul pentru Grădina Cişmigiului.
Printre aceştia s-a numărat Mehmed Esad Safvet Effendi, înalt demnitar şi diplomat otoman, prezent în calitate de comisar al Sublimei Porți în Principatele Dunărene. Ulterior, Safvet Paşa avea să ocupe unele dintre cele mai importante funcţii ale Imperiului Otoman, inclusiv pe aceea de Mare Vizir.
În acest cadru politic și diplomatic, la 13 ianuarie 1858, tânărul sublocotenent Ştefan Fălcoianu a realizat şi i-a dedicat lui Safvet Effendi lucrarea intitulată în limba franceză „Plan du Jardin Tchesmedji, Bukarest". Cartuşul amplasat în partea inferioară a planului consemnează explicit dedicaţia: „À Son Excellence E. Safvet Effendi, Commissaire de la Sublime Porte dans les Principautés Danubiennes."
Planul păstrează etuiului cilindric original, îmbrăcat în piele verde şi inscripţionat cu titlul lucrării şi anul 1858, care este prins de rama contemporană în care este înrămat documentul.
