Psaltire (română). Sibiu, 1850
Psaltire (română). Sibiu, 1850
Psaltire (română). Sibiu, 1850
Psaltirea Prorocului și Împăratului David. Sibiiu, în tipografia lui Gheorghie de Clozius, 1850. 288 p. (cu signat.) : il. ; 8° (18 cm.), 22-29 R (16 x 8 cm)
Modelul acestei ediții este cea de Râmnic, din 1817. Prima din seria sibiană astfel izvodită era cea scoasă de Johann Barth, la 1831, reluată în 1834. Începând cu 1837 și până în 1857, Psaltirea va fi imprimată în atelierul ginerelui lui Barth, Gheorghe (de) Clozius; câteva dintre edițiile apărute în intervalul menționat vor reproduce prefața episcopului de Râmnic, Chesarie (din ediția 1779). Exemplarul ediției 1850 nu are prefață.
Tipar negru, caractere de mărimi diferite; anumite secțiuni sunt imprimate cu un corp mai mare de slovă chirilică; custos; signatură și numerotație cu cifre arabe. Ornamentica de compoziție tipografică constă în frize cu motive delicate, bandouri din flori foarte stilizate, șiruri de spice, segmente lanceolate etc. Pagina de titlu are o vinietă de frontispiciu reprezentând psaltirea în apoteoză, sub forma unei cărți deschise, radiind, cu o cunună de stele deasupra; cartea se sprijină pe o cruce așezată orizontal (cu contur luminos), între două ramuri de finic, în plină lumină, restul compoziției fiind în semiobscuritate, ca simbol al tainei. Ilustrațiile în xilo – și metalogravură provin din mai vechi ediții ale Psaltirii și Ceaslovului (dar fără semnături), cum ar fi imaginea cu Psalmistul de pe verso-ul foii de titlu (p. 2), frontispiciul cu o altă ipostază a lui David, mai rafinată, într-un decor neoclasic, în care personajul se prosternează în fața jertfelnicului, adâncit în rugăciune și umilință, cu harpa alături (culcată pe pardoseala templului), o altă gravură cu Maica Domnului și Pruncul – modelul iconografic al Izvorului celui de viață dătător (însoțit de o bogorodicină, în josul paginii), comun și acatistierelor apărute la Sibiu și Buda; ultima ilustrație este o miniatură, o icoană simplă cu Fecioara și Pruncul, cu acronime grecești, în cadrul Paraclisului Născătoarei. Repertoriul include o vinietă de final cu doi dovleci și mlădițe înfrunzite și letrine înguste, decorate fitomorf, cu aspect de filigran, încadrate. Psalmii și cathismele ocupă p. 1-213, urmați de cântările profeților, până la p. 237, unde începe Polyeleul cu pripealele lui Filothei monahul (se termină la p. 261). P. 262-63 conțin o Învățătură pentru înțelegerea Paschaliei, tabelele acesteia desfășurându-se pe 16 coloane (sub 11 rubrici) încadrate, pentru anii 1854-71, pe p. 264-265 ; urmează alte învățături iar între p. 271-288, Cinstitul Paraclis către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.
Exemplar complet. Patină vulgară intensă, depozite și dâre de ceară, pigmentație fungică dar cu o stare bună a zațului și ornamentelor.
Legătura este în piele pe lemn, cu urmele uneia dintre închizătorile metalice (cealaltă, de sus, este funcțională). Coperta I laxă. Învelitoarea prezintă o cruce decorată fitomorf (la capete) având un postament vegetal de formă triunghiulară. Rama sau ancadramentul are u model sofisticat în care alternează motivul evantaiului cu cel al florii stelate, colțurile interioare ale ramei etalând un grup compozit de croșete anturând mici inflorescențe. Cotorul are 4 nervuri marcate prin brâuri vegetale, iar între nervuri sunt cruci florale înscrise în cerc, de care sunt atașate, simetric, mici evantaie din câte 2 semipalmete. Bine păstrată, în ciuda unor pete mari, mai puțin cotorul uzat la capete (pătruns de cari), cu canale.
