Psaltire (română). Sibiu, 1791
Psaltire (română). Sibiu, 1791
Psaltirea Prorocului și Împăratului D(a)vid, acum într-acestași chip tipărită în zilele Preaînălțatului împărat Leopold al Doilea și cu blagoslovenia Preaosfințitului D(o)mnului Gherasim Adamovici Episcopul Neuniților de legea grecească neunită al Ardealului. Sibii, În Chearo-Crăiasca rumâneasca privileghiata a Răsăritului Tipografie a lui Petru Bart, la anul de la facerea lumii 7299 iar de la Nașterea lui H(risto)s 1791. [4] f., 244 p. (cu signat.) : il. ; 4° (22 cm.), 35 R (19 x 15 cm.)
Tipar negru și roșu, 3 corpuri de literă chirilică, mai multe tipuri de slove majuscule, pe suport manual cu verjeuri (ca filigrane, literele M și S – acesta orientat spre stânga, redate caligrafic), text pe 2 coloane neîncadrate, custos. Paginile cu gravură sunt incluse în numerotația cu slovocifre.
Nota tiparnicului:
“Pravoslavnice Cetitoriu! Dă laudă lui D(u)mnezeu că prin mila înălțatului, și Preamilostivului nostru împărat Iosif al doilea am dobândit atâta slobozenie ca să poci la legea grecească neunită de tot feliul de cărți a tipări; însă p elângă alte cărți ce spre trbuința Școalelor Normalicești Neunite am tipărit, m-am îndemnat și această Psaltire ada în tipariu; pre care priimiți-o cu drag că după izvodul cel dela Râmnic s-au făcut, mai îmbogățindu-o la Paraclis cu oMolitvă a Precestei foarte de folos. Al Pravoslaviei voastre bun voitoriu Petru Bart, Preveleghiiatul Tipograf al Neuniților din Ardeal, la Sibii”.
Importantă precizarea de ordin editorial care scoate încă o dată în relief valoarea de model a Psaltirii lui Chesarie, din 1779, și a urmașelor sale din aria muntenească și cea transilvăneană. Izvodul amintit este cel din 1784, cel mai apropiat în timp de această ediție.
Cele 4 foi liminare, mai precis, f.[1]r – [4]r, cuprind titlul, nota tipografului adresată cititorilor, o predoslovie a episcopului, apoi un text despre cum trebuie citită Psaltirea în postul Paștilor, cu rugăciuni.
După cele 20 de Cathisme (p. 1-158), vin: Cântarea lui Moisi (p. 159-172), Pripealele lui Filothei (p. 172-184), Întoarcearea Indictionului (p. 185-202), Paschaliia (p. 203-224), un tabel cu Nașterea lunilor (p. 233), Cinstitul Paraclis (p. 227-239) cu canoane de rugăciune și cetenii din Evanghelia după Luca și indicele alfabetic intitulat Istorie, numele jidovești care le pomenește David la psalmii lui (p. 239-244). Așadar, o structură “clasică” a corpului psaltic.
Signetul tipografului (un stejar, cu o porțiune de pajiște redată stilizat, sub formă alungită, în jurul acestuia) apare de două ori pe foaia de titlu: deasupra cuvântului Psaltire, în varianta în care de la baza trunchiului își ia avânt o ramură viguroasă și pe verso, sub nota reprodusă mai sus, fără lăstar. Pagina de titlu are un portal de compoziție tipografică, cu o dispunere ingenioasă a motivelor fitomorfe, cu negru și roșu, în imitarea stâlpilor cu socli trapezoidali masivi, a capitelurilor - surmontate, lângă bolta semicirculară îngustă, de cartușuri cu coronete și câte un “sfeșnic” vegetal. Coloanele au dantelării de motive fin desenate și în interior, un model de funii din lăstari ce imită brâurile murale (cu roșu). La baza soclilor, o bordură împodobită cu stele, având marginile interioare presărate cu cercuri și semne de întrebare cu rol pur decorativ, plasate median. Verso-ul f. [4] conține o gravură cu Psalmistul (aceeași din multele ediții sibiene ante și post 1830), în interiorul unui medalion oval inscripționa). O alta, binecunoscută, cu Hristos întruchipat ca Mare Arhiereu se găsește la p. 160. Paraclisul este introdus de icoana Izvorului cel de viață dătător (p. 224).
Alte ornamente: Psaltirea începe sub un spectaculos frontispiciu neîncadrat, cu antrelacuri angulare, vas cu flori și ghivece cu arbuști, crengi de laur, prapuri din frunze polilobate decorate cu calicii de lalea atârnânde, ciucuri, evantaie foliacee și florale, ghirlande și păsări ce țin în cioc ramuri, totul dominat de simetrie în pofida complicatei ornamentații baroce. Cu antrelacuri sunt și 2 modele de vinietă de final: una cu fleuroane, în centru, așezate în cruce, la îmbinarea a două “arcuri” întretăind alte tije, sacadate, cu semipalmete dezinvolte urcând spre coroana deschisă cu model treflat ce domină ansamblul de care atârnă ciucuri; o altă vinietă cu coroană identică încheie Psaltirea, la p. 244; împletitura ia forma unei perechi de litere latine în oglindă (dublu E, rotunjit caligrafic), dispuse în jurul liniilor descendente cu aspect de pâlnie; aici jocul de simetrii cu aspectul unei monograme, se sprijină pe îmbinarea a două ramuri. O altă vinietă cu motivul vazei cu flori, de tip pâlnie (cul-de-lampe) include, la bază, motivul stridiei (reapare, bunăoară, în Liturghierul scos de Ioan Barth, la 1798). Conețul apare la sfârșitul Pripealelor și la sfârșitul textului care explică ampla Paschalie (de la 1409 la 1940).
Letrinele negre, albe pe fond negru “smălțuit” cu delicate elemente florale în varii dispuneri se inspiră din arta râmniceană a cărții.
Exemplar cu fisuri și varii pete, pătruns de cari, șifonat, cu cusături slăbite și afectat de umezeală (urme ale înaintării frontului de apă spre centrul filelor), asupra căruia s-a intervenit empiric. Suport îmbrunit. Cotor interior deteriorat.
Legătura este de epocă. în piele, pe tăblii din lemn, deteriorată: coperta I este desprinsă din legătură. În interior, porțiuni de blat dezgolit; idem cotorul, cu lipsuri din învelitoare și uzură. Lacune se constată și pe coperta II, slăbită în partea de jos. Cotor interior cu atac de cari. Șnituri neuniforme cromatic. Forzațuri fixe ondulate, pătate, cu însemnări (naștere, botez, cu chirilice). Nu se mai poate distinge tema iconografică a mandorlei copertei anterioare (fie Răstignirea, fie Bunavestire). Coperta posterioară are modelul obișnuit, din linii triple întretăiate.
