Rodica, Eugen, Marie-France Ionescu, corespondență pentru Barbu Brezianu, 1975
Rodica, Eugen, Marie-France Ionescu, corespondență pentru Barbu Brezianu, 1975
Rodica Ionescu, soția lui Eugen Ionescu, îi trimite o scrisoare lui Barbu Brezianu prin care îi răspunde la o corespondență precedentă. Aceasta îl informează pe destinatar de motivul pentru care nu îi mai scrisese des, din cauza unei bronșite și amintește de monografia „Opera lui Constantin Brâncuși în România” pe care Brezianu o scrisese în decursul aceluiași an și pe care Rodica Ionescu o îndrăgise. De asemenea, îl anunță că la Paris se desfășoară o expoziție Max Ernst pe care o vor vizita cu gândul la el. Scrisoarea dactilografiată în limba franceză poartă semnătura olografă a Rodicăi Ionescu.
Foaia continuă să fie însemnată, recto-verso, cu un post-scriptum redactat olograf în română cu cerneală albastră și semnat de Eugen Ionescu, care îi transmite cu multă căldură lui B. Brezianu că îi este dor de el, dar și de Arșavir Acterian. De asemenea, acesta face referire la romanul „Narațiuni” al lui Constantin Fântâneru, proaspăt scris la data respectivă, ca un „roman excelent care ar putea fi tradus”.
Scrisoare continuă cu câteva rânduri în franceză, din partea lui Marie-France Ionesco, fiica soților, care reprezintă un răspuns la o scrisoare anterioară. Textul a fost scris olograf cu cerneală albastră. Scrisoarea este datată 26 mai 1975 și este localizată Paris.
