Sfânta Evanghelie și Apocalipsa lui Ioan, 1789
Sfânta Evanghelie și Apocalipsa lui Ioan, 1789
Euangelion to hieron kai he Apokalipsis Ioannou, phylakterion entheon. En ho kai ho kata Sophronion Bios ton euangeliston. Ede typothen kai diorthothen, 1789 Para Nikolao Glyko to ex Ioanninon. Con licenza de’ Superiori. 500 p. (cu signat.) : il. ; 12° (10 cm.), 30 R (9 x 5 cm.)
Sfânta Evanghelie și Apocalipsa lui Ioan, pavăza duhovnicească, în care se cuprind și viețile evangheliștilor după Sophronios. Acum tipărită și diortosită (la Veneția), în atelierul lui Nikolaos Glykys din Ianina, 1789.
Cartea în format “de buzunar” cuprinde doar Evangheliile așa cum apar ele în Noul Testament și în ordinea noutestamentară, nu în cea a unui evangheliar pentru uzul liturgic; fiecare din textele scripturale este introdus de un portret și o “Viață” - Bios (o scurtă mărturie asupra respectivului autor din surse contemporane bisericii primare, alcătuită de Sofronie I, patriarh al Ierusalimului). Aceste secțiuni biografice, alături de cele ale lui Dorotei, episcopul Tirului (v. infra), nemenționate în titlu, provin din numeroasele ediții ale Evangheliilor în greacă medie, apărute la Veneția (de pildă, cea din 1785); ele vor continua să apară în toate evangheliile de uz personal sau bisericesc ale comunităților ortodoxe, indiferent de perioadă, versiune și spațiu lingvistic.
Partea a II-a cuprinde Apocalipsa, ultima dintre cărțile unui N.T. complet (în care aflăm și Faptele Apostolilor urmate de Epistole).
Tipar negru, 3 corpuri de caractere grecești drepte și cursive. Titlul cărții și titlul “Vieții” evanghelistului Matei, sunt imprimate cu roșu și negru. Paginația și signatura (alfanumerică) cu cifre arabe, dar numerotarea capitolelor din Evangheliiși Apocalipsă, cu cifre grecești. Pagina de text în chenar simplu, liniar, care nu include colontitlurile, pentru a ușura și ghida, lectura. Custosul (un alt reper), imprimat cu majuscule, este plasat sub chenar.
Ornamentica de compoziție tipografică este alcătuită din frontispicii de capitol (lujeri de crin), chenarele letrinelor care deschid secțiunile și un mic ornament de final cu evantaie. Xilogravurile constau, în primul rând, în poarta titlului, în care Iisus Hristos cu nimb cruciger, șezând pe norii slavei și binecuvântând cu ambele mâini domină ansamblul, în partea opusă fiind reprezentată marca tipografului Nikolaos Glykys sub forma unui cartuș polilobat; compoziția include medalioane în care sunt figurați cei 4 evangheliști și simbolurile acestora, lângă analoage (pupitre); în registrele laterale sunt capete de îngeri de sub care atârnă șiruri (ghirlande) de cupe florale. Cele mai importante gravuri sunt cele în plină pagină cu portretele evangheliștilor (nesemnate). Din tipologia inițialelor atrage atenția modelul cu personaje angelic și o vedută, al literei B, și cel cu vedută simplă al literei M; frontispiciile au cartușuri cu margini rotunjite și palmete, anturând figuri de înger deasupra unui prapur cu ciucuri (la începutul evangheliilor după Matei, Marcu Marcu și la începutul Apocalipsei). Un alt model de frontispiciu (la începutul Evangheliilor după Luca și Ioan) este compoziția în care apar simboluri ale permanenței Scripturii și studiului: o carte deschisă așezată vertical pe un postament, în planul doi - instrumente de scris și de măsurat (detalii sugestive ale influenței iluminismului asupra ethosului grec), un vas bombat, cu capac, pentru miresme, și anturajul format din lujeri de acant pe care stau, simetric, două acvile cu capete conturnate unul spre celălalt.
Cartea este împodobită și cu câteva viniete baroce (atât pentru finalul evangheliilor, cât și al Vieților)- cartușul cu margini din arabescuri de lujeri albi înfrunziți și boboci simetrici, în centrul cartușului fiind redat un potir cu capac și picior evazat; un simplu coș din care ies tulpini duble, de lalea, răsfirate lateral și una de narcisă între ele, cu floarea redată frontal; modelul cu alură heraldică (scut cu dublu contur, fitomorfizant, cu laturi concave, în “ramă” de acant) și încă un model din evantaie de palmete dispuse în cul-de-lampe.
După foaia de titlu urmează o Taxis ton biblion tes Neas Diathekes (despre ordinea cărților Noului Testament, ale căror titluri sunt enumerate unul sub altul, pe foaia [2], din cele 3 liminare incluse în numerotație (i.e. p. 3-4); urmează Bios tou hagiou kai euangelistes Matthaiou kata Sophronion (p. 5) și la p. 6 – portretul Sf. Ap. Și Ev. Matei. P. 7-126 cuprind textul evangheliei după Matei (Euangelion kata Matthaion). La p. 127-128 – Bios tou hagiou kai euangelistou Markou kata Sophronion, apoi o pagină albă și încă una cu portretul acestui evanghelist, de data aceasta, neinclusă în secvența uzuală a paginilor, deoarece textul scriptural aferent începe pe pagina cu coloncifra 129. Inițiala care deschide Evanghelia după Marcu este o literă (A) profilată pe corpul unei acvile cu capul întors spre text (spre dreapta). P. 204-206 conțin biografia evanghelistului Luca; urmează o pagină albă și gravura cu portretul. Euangelion kata Loukan ocupă secvența p. 208-334. Revine letrina cu acvilă, anterior menționată. P. 335-337 conțin biografia Sf. Ap. Și Ev. Ioan, urmată de pagina cu portretul acestuia. Textul ioanic se deschide, din nou, cu motivul avimorf, încheindu-se la p. 433. Ilustrația cu Ioan, autorul Apocalipsei, introduce la p. 434 acest ultim text de factură eschatologică intitulat Apokalypsis tou hagiou Apostolou kai Euangelistes Ioannou tou Theologou. Legendele ilustrațiilor în plină pagină sunt imprimate cu majuscule, pe două rânduri și plasate sub gravuri; spre deosebire de titlurile evangheliilor, acestea includ calitatea de apostolos a fiecăruia dintre autori, așa cum sunt ei trecuți în sinaxare.
Paginile 496-500 cuprind viețile evangheliștilor Marcu, Luca și Ioan după Dorotheos “episcopul Tyrelor” și martir.
Exemplar complet în stare bună de conservare. Ultima pagină a cărții are, deasupra marginii inferioare, o însemnare de posesor (în greacă), al cărui nume este cifrat (“această cărticică este a mea...”)
Legătura este în piele maro-deschis, cu stropi, aplicată pe carton presat, cu impresiuni aurite – chenare din șiruri continue, sinuoase, cu muguri situați deasupra și dedesubtul liniilor arcuite; în centrul primei coperte o cruce din scurte linii ondulate (un tipar mai restrâns) și un “postament” floral între două semipalmete; în centrul copertei posterioare, o mică și expresivă icoană cu Maica Domnului și Pruncul, fără legende și cadru, într-o redare sensibilă a variantei iconografice “Glykophilousa”. Prima copertă prezintă pete închise la culoare – una de apă, central, altele în dreptul marginii inferioare (inclusiv de tuș negru); cea de-a doua copertă prezintă pete albicioase, aparte de semnele firești de uzură. Cotorul cu 4 nervuri profilate marcate prin simple linii aurii are lipsuri din învelitoare la ambele capete, fiind afectat de crăpături. Forzațurile fixe sunt ornamentale, cu un același model de borduri verticale alternante - linii sinuoase albe pe fond roșu (din tușe oblice de culoare), iar alături șiruri de frunze galbene și verzi cu contur roșu, dispuse oblic în direcții diferite, cu muguri roșii stilizați, între ele, pe fond alb. Foaia liberă (sau de gardă) a primului forzaț lipsește; cea de la sfârșitul volumului are pe verso, în registrul superior, o pecete inelară, aplicată în tuș negru (se mai observă fragmentul ilizibil al unei inscripții și o acvilă bicefală în câmpul central), iar deasupra marginii de jos a foii, se poate citi o altă însemnare de posesor, în grecește – “ktema yparche emou amartolis Aikaterinis 1791” (proprietatea mea, a păcătoasei Ecaterina).
Lotul face parte din colecția familiei Ștefănescu.
