Sfânta și Dumnezeiasca Evanghelie, Iași, 1762

Sfânta și dumnezeiasca Evanghelie. Care acum întâi s-au tipărit întru acestaș chip. Cu osârdiia și cu toată chieltuiala preaosfințitului Mitropolit al Moldovii Kyr Gavriil, întru a sa tipografie, în sfânta Mitropolie, în Iași. În anul de la zidirea lumii, 7270. De Grigorie (Stanovici) Tipograf [și Sandu Bucureșteanul] ; [cu diorthosirea monahului Evloghie] ; [gravori: Mihail Strilbițchi și Theofan monahul]. [4], 194 f. (cu signat.) : il. ; 4° (30 cm) ; 2 col., 36 R/col. (23 x 16 cm).

Colofonul: “Tipăritu-s-au în anul dela mântuirea lumii 1762 de Grigorie Stanovici Tipograf. Cu cel împreună ostenitoriu și îndreptătoriu la tot lucrul Sandul Bucureșteanu.  Și diorthositoriu Evloghie Monah”.

Mica doxologie a recunoștinței pentru reușita lucrului tiparnic, care precede textul de mai sus, este comună multor cărți vechi, bisericești (”Slavă, cinste și închinăciune celui în Treime...”).

Grigorie Stan Brașoveanul sau Grigorie Stanovici a imprimat Ceaslovul de Rădăuți, din 1745; la București, a imprimat împreună cu Barbu Bucureșteanul câteva cărți, în intervalul 1747-1750, între care o Evanghelie, iar la Iași, în afară de această ediție (a Evangheliei), a dat la lumină Antologhionul din 1755 și Apostolul din 1756, apoi Adunare de multe învățături, a mitropolitului Iacov, din 1757, Psaltirea din același an și cea din 1766, o Liturghie, în 1759 și tratatul intitulat Îndreptarea păcătoșilor, în 1768.

Câteva dintre cărțile seriei, specifice cultului, se deschid cu poarta lucrată de acest meșter, care semnează sub linia inferioară a ancadramentului xilogravat, “Gligorie T(ipograful)”. A colaborat cu doi alți meșteri ambii cu numele de “Sandu” – cel care apare consemnat în epilog, și fiul meșterului Irimia Marcovici, tipograf și gravor activ la Iași și Blaj, a cărui semnătură apare uneori, alături de cea a lui Grigorie.

Referitor la cei care au făcut posibilă apariția acestei Evanghelii, Mitropolitul Gavriil Callimachi (1760-1786), editorul comercial şi domnitorul Grigorie Callimachi (1761-1764; 1767-1769), aceștia proveneau dintr-o veche familie boierească, Călmaşu(l), originară din părţile Orheiului (Basarabia). Prin relaţiile avute cu dregătoriile fanariote, varianta patronimică consacrată prin reprezentanţii de seamă ai familiei devine Callimachi. Au urcat în scaunul voievodal al Moldovei Ioan Teodor, Grigorie şi Alexandru; Scarlat – doar onorific, în timpul ocupaţiei ţariste (va domni, în schimb, pentru scurtă vreme, în Valahia, în intervalul iunie-decembrie 1821). Mitropolitul Grigorie (născut Gheorghe Călmaşu) a fost şi mitropolit al Thessalonicului (1745-1760). Prin contribuţia sa a fost ridicată catedrala mitropolitană din Iaşi cunoscută sub numele de Mitropolia veche. Sub oblăduirea sa au fost date în tipar circa 20 de cărţi cu specific liturgic şi pastoral, precum Evanghelia (1762), Ceaslovul (1763, 1773, 1777), Molitvenicul (1764, 1774, 1785), Catavasierul (1778), Învăţătură creştinească pentru cei care voiesc a lua vreun din din cele sfinţite şi dumnezeieşti slujbe (1770), Catehesis sau în scurt Pravoslavnică Mărturisire (1777), Pravilioara în care să cuprind cele şapte taine bisericeşti cu care să se deprindă preoţii, mai ales duhovnicii... (1784) etc.

În BRV II sunt consemnate puține informații privind alte imprimări ale Evangheliei, la Iași. Este mai întâi vorba despre o ediție 1741 (BRV IV, 73, p. 55) care ar fi apărut în vremea lui Grigorie Ghica al II-lea, cu patronajul mitropolitului Nichifor Peloponesianul, tipograf fiind “smeritul întru ierei” Theodor Ianovici, a cărei descriere a fost preluată din studiul lui I. Minea, O carte și două tipografii uitate (1940). Exemplarul respectiv număra 169 de foi și nu avea foaie de titlu; totuși conținutul acesteia a putut fi reprodus în unica sursă menționată grație unui seimen de curte pe numele lui, Hariton Cazacu, care transcrisese textul și mai notase ceva pe aceeași carte, la 31 iulie 1744. Era deci în posesia (probabil temporară) a unui exemplar complet, practica transcrierii titlului, postfeței ori a unor paragrafe, alături de diverse adnotări de lectură fiind, altminteri, întâlnită mai degrabă în rândul slujitorilor altarului și al personalului auxiliar (diaconi, cântăreți de strană). O altă Evanghelie ieșeană (BRV II, 575, p. 361) a fost semnalată după Nicolae Iorga, “Inscripții din bisericile României”, vol. II (1908), p. 145. Cartea de față este, așadar, în felul ei, un unicat în peisajul editorial ieșean de până la 1830.

Tipar negru și roșu pe suport manual subțire, text aranjat pe 2 coloane, pagina în chenar dublat sus și lateral, în care sunt incluse colontitlurile cu vinietele lor și coloncifrele (câteva, eronate). Custos. Intrarea în materie are titlul caligrafiat, conform uzanței, în stilul scrierii de cancelarie. Caligrafice sunt și titlurile slujbelor. Ornamente tipografice din varii motive fitomorfe (ce compun frize simple sau duble), plus astragaluri. În cadrul ornamenticii gravate regăsim modele din tipărituri anterioare, inclusiv liturghierul – frontispicii, viniete, din care un model vechi (Buzău, Râmnic) cu mlădițe întrețesute, în cuprinsul Sinaxarului (care începe la f. 144r); letrine cu sau fără cadru, majoritatea cu roșu, între care se remarcă inițiala Z pe fond fitomorf filigranat, având cele mai multe ocurențe, dat fiindcă deschide pasajele ce redau cuvintele Mântuitorului către ucenicii săi (“Zis-a Domnul...”).

Cele 4 file liminare cuprind: titlul Evangheliei, în ancadramentul tip poartă specific unei întregi serii de cărți de cult scoase de Grigorie Stanovici, începând cu Antologhion, 1755 (prezent și în Molitvenic, 1764) și care va împodobi, prin mâna lui Sandul sin Irimia tipograful, și câteva din imprimatele de la Blaj, ca Evanghelia din 1765 (realizare al unei echipe mixte provenind din atelierele de la Iași și Râmnic); urmează Viața Sf. apostol și evanghelist Ioan, după Sofronie și o Înștiințare privind “cetaniia evangheliilor” (a pericopelor evanghelice). Stema voievodală, pe f. de tit. verso, are același model cu al liturghierului descris anterior (1759).

Frontispiciile (din care unul singur este exclusiv fitomorf, pe trei laturi) sunt istoriate: cel de la f. 1r, înfățișând într-un medalion, scena coborârii de pe cruce a celui răstignit, între mari tulpini învolutate, cu flori de acant și alte motive florale, pe fond întunecat, compoziție foarte omogenă după modelul de icoană lucrat de I. Bakov. Frontispiciul are ancadrament. Alt frontispiciu este cel cu Iisus-Emanuel, modelul din edițiile de secol XVII, ale Evangheliei (București, Snagov), pe baza unui nou clișeu, identic (se întâlnește la f. 23r, 61r, 108r). Apare și un ornament cu Crucea în apoteoză, în anturaj floral în arabesc, expresiv, ce deschide sinaxarul. Vinietele de final includ un model angelomorf cu heruvim și foliaj (pentru introducerea la Evanghelia de la Luca și Evangheliile de obște, f. 185v).

Reprezentative, atât pentru cartea de cult în sine, cu acest titlu, cât și pentru arta cărții ieșene, la această epocă, sunt ilustrațiile în plină pagină cu cei patru evangheliști, plasate pe verso-ul foilor ce cuprind “viețile” acestora (scurte narațiuni întocmite de sfinții ierarhi Sofronie și Dorothei, însoțite de regulă de tâlcuiri ale lui Theofilact, arhiepiscopul Ohridei). Portretele în care personajele apar în picioare, sub imperiul revelației, fiecare alături de simbolul său, sunt inscripționate cu numele gravorilor și datate, sub forma a 3 secvențe; legendele apar în interiorul nimburilor. Astfel, în cea cu Sf. Ev. Ioan, la f. [4]v, în partea stângă stă scris “1761” (sub stylus), în cartușul rectangular de lângă piciorul drept al personajului, “ierei Mihai(l)”, iar în dreapta, jos de tot, în colțul cadrului, cu majuscule, “monah Theofan”. Aici, prezența Tatălui ceresc simbolizată prin razele discului solar schițat în colțul din dreapta, sus, al compoziției, poartă legenda în grecește, “ho Theos” (apare în 3 dintre aceste ilustrații). La f. 22v, Sf. Ev. Matei, cu aceleași caracteristici compoziționale (și posturale), și cele 3 inscripții, aici grupate în registrul inferior al imaginii – în stânga, “ierei Mihail S(tre)lbicichi” (sic), data 1761 și în dreapta, în aceeași manieră, numele monahului Theofan. Evanghelia de la Luca are o “predoslovie”, iar gravura se află pe f. 60v, cu cele 3 responsabilități înscrise pe aceeași linie, “Ierei Mihail” – data (aceeași) – “M. Theofan”. La 106v, Sf. Ev. Marcu, cu “ho theos” în discul solar, înscrisă într-un triunghi; înfățișat pe o terasă deschisă, Marcu ține cartea în mână, cu filele completate în direcția propriei persoane titlul însă, ), părând că tocmai și-a încheiat lucrarea; jos, începând dintr-o margine a peisajului, semnătura lui Mihail Strilbițchi, aproape de colțul inferior, anul execuției gravurii și chiar în colț – “mona(h) Theofan”.

După Sinaxarul ce urmează pericopelor, urmează Evangheliile de obște (“la toată treaba”), sub un bandou tipografic compozit, prezent și în deschiderea Predosloviei dela Luca (întâlnit și în grafica liturghierului din 1759).

Exemplarul este complet, în stare bună dar marcat de manipulările frecvente și neglijente (fisuri, rupturi, pete de ceară etc.) și de contactul cu apa. F. 193, desprinsă, în urma atacului de cari. Suport fragilizat.

Are o însemnare cu chirilice pe forzațul fix anterior:

„Această sfântă și dumnezăiască Ev(a)nghelie ce cuprinde întru sine toată slujba ce i să cuvine în tot anul; să să știe cine cât au dat pre dănsa ca să fie pomeniți de preuții ce vor fi de Dumnezeu orănduiți și de arhipăstorii noștri hirotoniți la această sf(â)ntă beserecă dila Iezăreni ce să prăznuește pomenire(a) Sf. Neculae în ținutul Eșului pre moșia Socoli(i) care iv(a)nghelie s-au orânduit de arhipăstoriul nostru mitropolitul Gavri(i)l și s-au înpărțit de potropopa (sic) Co(n)stantin din Botești câte 7 lei poli bani noi, și o dat ermonahul Pahomie cu Simina preute(a) sa 1 leu, 1 leu Vasile diiacnul cu soțul său Tofana, 2 orți călugărul Ștefan cu Nastasie, 2 orți Io(a)nichie monah(ul), Nazarie 2 orți; Toader logofătul, Zafira 10 paral(e); Isac, Anița, 10 paral(e); Ghiorghie, Mărie 10 paral(e), Casiian călugăr(ul) 10 paral(e), Pahomie călugăr(ul) 10 paral(e); Niță, Marie, 10 paral(e); Radul, Rusanda 10 paral(e); Lupul (cu) Nastasie 10 paral(e;, Moisei snă Ștefan 5 paral(e), Măriuța 5 paral(e), Lepădatu 10 paral(e); Toader cu Măricuța 10 paral(e), Ghiorghie snă  Andreiu... [marg. det.]. 1 leu am dat eu preutul Luca ce am fost slujitor la această sf(â)ntă beserică; Neculae cu Ștefana 10 paral(e). Leat 7270, mes(e)ța 15 avgust. Iară de s-ar ispiti cineva din preuți sau din diiaconi sau din dascali sau alți(i) oricarile ar fura-o sau ar vinde-o, să fie blăstămați de Domnul Dumnezău și de maica Precistă și de 12 apostol(i) și de 318 părinți ce o fost la Soborul dintâiu, în Nichie, herul să ruginească, petrile să s(ă) răsăpească, lemnile să putrede(a)scă (sic), iar trupul al celue (aceluia) să ste întreg; să aibă parte cu Iiuda vănzătoriul și cu trecletul Arie, și procopsal(ă) să nu aibă în veci, Amin.”

În 1968, satul Ezăreni, unde se afla această biserica parohială, a fost comasat cu satul Horpaz, trecând astfel în administrația comunei Miroslava.

Legătură în piele brună pe tăblii din lemn, cu impresiuni la rece: medalion polilobat cu subiect indistinct din cauza deteriorării pronunțate a învelitorii și blatului, mica icoană fiind aproape distrusă. Se mai pot observa câteva elemente din ornamentația primei coperți: porțiuni ale chenarelor fitomorfe cu motive sinuoase, ce compun rama icoanei, rozetele mari ce decorează colțurile, dispuse vertical. Pe coperta posterioară, aceleași motive în jurul unei alte rozete, mai mici, din câmpul central; în locul ramei, un singur chenar vegetal în interiorul ancadramentului simplu de pe marginile coperții. Cotorul are 4 nervuri profilate, subliniate prin linii duble; fiare florale cu aspect de triunghi, imprimate oblic în învelitoare, în spațiile dintre nervuri. Urma închizătorii metalice superioare (coperta din față). Zone cu blat dezvelit, din cauza atacului de cari, colțuri deteriorate. Crăpături în învelitoarea cotorului, cu lipsuri pe ambele capete. Tranșe vopsite în galben-citron cu dungi cărămizii, palidizate.

Bibliografie :

BRV II, 330