Societatea Literară Junimea, fotografie de grup, 1882, format mare, atelier Nestor Heck
Societatea Literară Junimea, fotografie de grup, 1882, format mare, atelier Nestor Heck
Societatea Literară Junimea, fotografie de grup, 1882, atelier Nestor Heck, Iași; fotografia a fost realizată la inițiativa junimiștilor Iacob Negruzzi și Vasile Pogor care au adunat fotografiile necesare foarte greu. Conform unei anecdote, aceștia întâmpinau membrii grupării la întâlnirile planificate cu textul: „Ai adus poza?”. Astfel, fotografiile individuale au fost realizate în cadrul a diverse ateliere, urmând să fie alipite în cadrul atelierului lui Nestor Heck din Iași. Cu toată strădania celor doi, din fotografie lipsesc câțiva membri, respectiv: V. Conta, Matilda Cugler-Poni, George Panu, N. Nicoleanu, A. C. Cuza, Lascăr Ciurea.
În fotografia realizată de atelierul lui Heck apar 74 de personalități marcante ale literaturii secolului al XIX-lea, numele acestora vor fi menționate în funcție de rând, de la stânga la dreapta, dintre aceștia trebuie menționați individual Mihai Eminescu, a cărui fotografie a fost realizată în atelierul F. Duschek în 1881, Vasile Alecsandri, Titu Maiorescu, Ioan Slavici. Astfel:
- rândul 1: N. Beldiceanu, Samson Bodnărescu, Teodor Nica, G. Roiu, M. Hristodulo, V. Castan, M. Gheorghiu;
- rândul 2: C. Meissner, Doispinescu, Alex. Suțu, S. Vârcoliei, V. Burlă, A. Naum, Gh. Racoviță, Ioan Buiucliu, Abgar Buiucliu;
- rândul 3: Teodor T. Burada, Constantin Leonardescu, Gheorghe Bengescu, Theodor Rosetti, Titu Maiorescu, Petre P. Carp, Ioan Mire Melik, Mihai Eminescu, D. C. Ollănescu-Ascanio;
- rândul 4: Nicolae Gabrielescu, Ion Luca Caragiale, Al. Farra, Vasile Pogor, Vasile Alecsandri, Iacob Negruzzi, Emil Max, Gheorghe Bejan, Ioan Slavici;
- rândul 5: Ioan D. Caragiani, Mihail Cerchez, Nicolae Mandrea, Nicolae Gane, Neculai Culianu, Ioan Ianov, Grigore Buiucliu, Nicu Burghele;
- rândul 6: Constantin Constantiniu, Leon Negruzzi, Gheorghe Capşa, Dumitru Rosetti (Tescanu), Ştefan Nei, Pavel Paicu, Ion Creangă, Neculai Mihalcea
- rândul 7: Teodor Christodulo, Ioan Neniţescu, Miron Pompiliu, Alexandru Lambrior, Constantin Lepădatu, Gheorghe Schelitti, Theodor Şerbănescu;
- rândul 8: Theodor Buiucliu, A. D. Xenopol, Petru Th. Missir, Aristide Peride, Alexandru Al. Beldiman, V. Cuciureanu, G. Zaharia;
- rândul 9: Xenofon Gheorghiu, Valerian Ursian, Gheorghe Negruzzi, Alexandru I. Philippide, Constantin Dumitrescu, Ştefan Văleanu;
- rândul 10: N. Volenti, Vasile Bossie (Bossy), Telemac Ciupercescu.
Societatea culturală Junimea apărea la Iași în 1863 din inițiativa a cinci fondatori, toți personalități care s-au afirmat în procesul ralierii României moderne la valorile europene: Titu Maiorescu, Petre P. Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti și Iacob Negruzzi. La început, întâlnirile câtorva oameni au dat naștere unei mici societăți, fără statute și reguli, dar cu ritualuri amuzante. Prieteni, toți tineri, încurajați de Titu Maiorescu, profesor la Universitatea din Iași, la acea vreme, și-au propus să organizeze o societate, la început doar literară, care să lupte pentru crearea unei culturi române de tip modern, în acord cu aspirațiile societății. Societatea Junimea nu a fost doar un grup, care s-a dezvoltat după un plan prestabilit, asemenea unei „lecții de manual, a fost o lecție de viață, o stare de spirit”, care i-a animat pe tinerii cu vârste cuprinse între 20 și 30 de ani, întorși de la studii din marile capitale europene „cu gândul de a umple un gol pe harta treburilor românești”.
Pe măsură ce preocupările junimiștilor se lărgeau spre domenii precum istoria, etnografia, filosofia, științele juridice sau sociologia, iar numărul lor creștea, a apărut nevoia unei reviste care să susțină două obiective: pe de o parte să popularizeze o operă autentică, originală în limba română, iar pe de altă parte, să aducă în atenția publicului viziunea junimistă asupra principiilor organizării statului român modern și a societății. Așa a apărut primul număr al revistei Convorbiri Literare la 1 martie 1867. Redactor șef al publicației era desemnat Iacob Negruzzi, cel care a dovedit un constant spirit critic și care a acționat cu dăruire pentru a organiza activitatea redacțională. Figura lui Negruzzi a devenit rapid sinonimă cu statura tot mai puternică a revistei.
O atenție specială o necesită minoritatea femeilor din Cercul Junimii, nu se întâmpla asta din misoginism, ci dintr-o idee constantă a vremii. Bărbații și femeile erau educați în școli separate, nu existau școli mixte, iar în universități, femeile erau puține. Bărbații erau educați să se comporte cu infinită grijă când femeile sunt de față, să își cenzureze vocabularul, să nu povestească orice anecdotă pentru „a nu răni urechile sensibile ale doamnelor”. În condițiile vremii, prezența femeilor și, implicit a vieții amoroase, ar fi complicat situația și ar fi împiedicat critica liberă. Junimea nu își dorea să fie un salon oarecare, ci avea un scop cultural ambițios. Regula era încălcată doar la dorința clară a vreunui membru; cu toate astea, când citea Alecsandri erau admise și doamnele. După mutarea la București a celor mai importanți junimiști se întâmpla din ce în ce mai des ca regula să nu mai fie respectată.
