Suret, 4 documente
Suret, 4 documente
Copia unei jalbe bifolio, care începe și se sfârșește prin a se adresa înaltei autorități imperiale ruse (țarul Nikolai Pavlovici), întocmită de pameșnicii și dvorenii (proprietarii și curtenii) Constantin, Iancul și Grigorie Bogdănești (din neamul lui Radu Bogdan) cu Ioan Suruceanu și Neculai i Athanasie Meleghești, stăpânitori de Cuhureștii de sus deîn ținutul Eșii... ne-am învoit și ne-am pus la cale ca fieștecare să ni disfacim partea ce ni să cuvine – adică jumătate, fiecare, din acea moșie, conform unor noi măsurători, deoarece se constatase că în planul inginerului rus al noii administrații, partea de sus a Cuhureștilor (de Sus) era năpăstuită fiind folosită cea de jos, cu 129 de fălci și 1804 de stânjeni pământ cvadrat, stăpânitorii propunând ca această parte de sus din desfacerea părții de jos să fie împărțită în jumătate: partea de sus, învecinată cu Văscăuții și Unchiteștii având zece hotare, în care sunt cuprinse chiotorile, să se desfacă în două, măsurându-se în mijloc de-o parte și de alta, și fiindcă partea de jos este mai lungă iar cea de sus mai scurtă, să se facă 10 măsuri, echivalându-se părțile moșiei prin măsurători în fălci și stânjeni ca să corespundă celor stabilite în vechime și adeverite prin înscrisurile deținute de proprietari. Iar partea învecinată cu Văscăuții și Unchiteștii, să se facă tot pe acele 10 măsuri, în cinci părți, stânjenește și fălcește, părți care sunt ale fraților Bogdănești (Constantin, Iancu și Grigorie), cu o a patra parte stăpânită de Ioan Suruceanul, iar a cincea parte cuvenită dvorenilor Meleghești (Neculai, Athanasie și Dimitrie) care o moștenesc de la mama lor Anița. Urmează detalii ce vizează alte împărțeli în funcție de case, iazuri, câmpuri, întinderea acestora și ce dorește fiecare să ridice pe aceste bucăți de pământ, cu cheltuielile aferente (crâșme, mori etc.). Textul jalbei se încheie cu rugămintea ca aceste învoieli să rămână în veci, în chip statornic și nemișcat. Urmează dedesubt o altă adresă către înălțata mărire ca această jalbă, ca pre un înalt ucaz, odată primită și trecută în condică să i se comunice și Cantorei oblastiei Basarabiei să poruncească să se țină cont întocmai de doleanțele proprietarilor, dându-li-se fiecăruia copii formalnice ale scrisorii; continuă apoi cu o altă adresare cu milostive Doamne ni rugăm împărăteștii voastre măriri ca să se facă în grabă lucrarea. 1832 decembrie 17, iscăliții dvoreni... Dedesubt, o notă a Cantorei hotăriturilor despre conformitatea cu originalul a cestei copii care se cere încredințată cu iscălituri și pecete. 1833 ghenare 18 zile. Ștampilă și semnătura secretarului Gabrea, dedesubt: Stoila poslușnic Cristea.
Copie după o scrisoare bifolio datată 5 iulii 7188 (1680) în care un boier divanit se adresează vel logofătului cu privire la o carte a lui vodă [Gheorghe Duca] (persoanele nu sunt desemnate) prin care aceștia sunt înștiințați că șătrarul Vasile Mârzac dorește emiterea unor drese (direse), urice și ispisoace pentru moșiile din ținutul Soroca, și anume: Vărtijeni (azi Vertiujeni, com. Florești) și Rogojeni pe Nistru, precum și alte zece sate pe Căinari, arătându-se în cartea gospod faptul că actele originale pe moșiile respective au fost pierdute în timpul atacului cazacilor zaporojeni asupra cetății Soroca (când proprietarul respectiv a pierdut și din odoarele ce au avut). În scopul rezolvării cererii sale, șătrarului i se comunică să aducă martori (oameni bătrâni ai locului, răzeși și vecini - împregiurași) care să mărturisească cu suretele lor că acele moșii sunt ale lui. În scrisoare sunt menționați martori aduși din sate precum Vărtejeni, Voroncăuți, Cozmeni, Rogojeni, Nemereuca, Năpodova, Sufleniți, Dărcăuți, Timileuț (acești oamini au mărturisit cu suratili lor înaintea noastră și a săborului precum știu de că acesti moșii că sânt drepte a dumisali toate de zăstre dela Ionașco pitariu sin Lungului... și după mărturiia atâtor oamini de frunte am crezut); pentru moșiile de pe Căinari a adus răzeși și vecini din Cârstești, Bacsani, Spineni, Cotova, Vanțina, Lozani, Bolboci, Scăeni, care au dat mărturie cu sufletile lor în privința posesiunilor lui Vasile Mârzac. Astfel că noi, pârcălabii de Soroca, anumi Manole pârcălabu și Isaac pâcălabu și eu Miron Bulubașa și Apostul biv stolnic și Sava șoltuzu și doisprezece pârcălabi au făcu această mărturie pe baza declarațiilor, dând-o la mâna șătrarului și întărind-o cu iscăliturile lor, la anul 7188 (1680) iulii 5. În josul documentului se menționează: Ocolul Rașcovului. Această copie fiind scoasă di pi cea adevărată dila dumnealui Costache Vartic și fiind întocmai după poslăduire (- confruntarea cu originalul), s-au încredințat și de cătră mine ocolaș Cazacliu în anul 1827 sept(em)v(rii) 20 zile. Mențiunea subsecventă: În presudstvia Giudecătoríi țănutului Eși înfățoșându-să Necolai fiiul răsposatului vornicului de poartă Dumitru Meleghi cu copiia aceasta și cu orighinalneca ei și poslăduindu-să și fiind întocmai scrisă de pe cea orighinalnecă încredințăm cu iscăliturile členurilor Giudecătoríi și punerea pecețăi înpărătești. Anul 1827 luna oc(tom)v(rie) în 25 zile. Giudecătoriu Ion Brăescu. Un sigiliu în fum cu acvila bicefală a Romanovilor; alături, semnătura secetarului Tutovan; mai jos: stolopomojnic Ravincea. Mențiunea de sus, cu cerneală neagră.
Suret (copie) după un zapis de danie, în care Ciudin, feciorul lui Vasile din Bogzești și nepotul lui Petre Man, din ținutul Orheiului, dăruiește de bună voie dreaptă ocină și moșie și cumpărătură ce are din partea tatălui, a patra parte din satele Bogzești, Săseni, Crăsnășeni, împreună cu tot venitul acestor moșii, nepotului Meleghi [Tănase], nepotul lui Vasile Mârzac “ce au fost căpitan mare”; de asemenea, mai dăruiește și din partea mamei sale Varvara (fata lui Vâscan, nepotul lui Gravril din Ghetlova), tot a patra parte din satele Ghetlova (Orhei), Cornești și Chiștoroga (în ținutul Iașilor), împreună cu tot venitul acestor moșii, pentru sufletul părinților și strămoșilor proprietarului, care nu are urmași. Ciudin îi cere nepotului să-l grijască la moartea lui și să-i plătească slujbele de pomenire cuvenite. Zapisul s-a întocmit cu martori precum Chirica pârcălabul, Sandu și Alexandru armașul căpitanul din Crăsnășeni, și alții, care semnează acest act de pe care beneficiarul este îndemnat să-și facă ispisoc domnesc. Data: mai 1676.
Suret asămine scos după o mărturie a lui Ion Munteanul, feciorul Catrinii, din leat 7263, avgust 8, în cari sânt iscăliți alții mulți, cum arată în gios. Mărturie privind pe de o parte, distrugerea și pe de altă parte sustragerea unor zapise și scrisori din casa lui Vasile Mârzac, mare căpitan de Hotin, după moartea acestuia și a jupânesei Maria, mama lui Meleghi, de către Catrina și frații ei, Ion și Nazarie, care fuseseră robi dați de zestre de socrul căpitanului, Ionașcu Buzescu sin Lungu. Dar fiindcă multe dintre aceste acte dispăruseră și în urma năvălirii muscalilor (cazacilor), Ion Munteanu era încredințat că este rudă cu Vasile Mârzac. Apoi intrând în posesia unor ispisoace și hotărâri (“cărți”) domnești care se aflau la mama sa, faptul a ajuns la cunoștința vornicului de poartă al Hotinului, Ioniță Meleghi, care i-a arătat lui Ion Munteanu o carte de blestem. În consecință, Ion Munteanu i-a relatat și acestuia, cele întâmplate, de față cu martori (Sârghie Chihaia, Vasile Beșleagă, Grigorie Timofti, Ifrim Năforniță, Acsinte Vataman, preotul Toader, preotul Vasilii Isar, Ismail Spafiu ș.a.), returnându-i o serie de ispisoace pe moșii, date de voievozii Alexandru (cel Bun), Ștefan (cel Mare), Vasile (Lupu), Georghe Ghica și angajându-se ca până la Sf. Nicolae să aducă și celelalte acte de unde or fi și să le înmâneze celui în drept. Data: 1752 (în timpul domniei lui Constantin Racoviță vvd.)
