Testamentul lui Ioan (Ianache) Cantacuzino Măgureanu 1756-1828, 1 noiembrie 1795
Testamentul lui Ioan (Ianache) Cantacuzino Măgureanu 1756-1828, 1 noiembrie 1795
Testamentul lui Ioan (Ianache) Cantacuzino Măgureanu 1756-1828 (fiul lui Constantin Cantacuzino Măgureanu, m. 1761 și al Saftei Cantacuzino Deleanu, n. 1719)
„Socotind pentru celi rămasă mie de la părinți și pentru celi câștigate cu ostenelile meli, prin cât au fost voia lui Dumnezău, ca să li împart la copiii mii, mai înainte de săvărșirea mea, încât să nu rămâie între dânșii pricină de gâlceavă și de giudecăți, ci să-și stăpâniască fiișticarile partea sa cât i s-au dat: satul Horodnicenii, și di să va pute săvârși schimbul cu Boteștii cu toate hotarăli lor dinpregiur, după cum sânt luate și așăzate. Iar neputându-să faci schimbul cu Boteștii, rămân Stejărenii pănă la sfârșitul Șomujălului (Șomuzului) de undi din partea cu linie driaptă pănă în muchea dialului diasupra Brădățălului, și de acolo apa Brădățălului matca vechi, în giosu, pănă undi cotești Brădățălul, ș’-apoi lăsând apa drept la dial, pănă în muche deasupra Roșií, în linie driaptă. Și di acolo din muche, pisti părăul Roșií; și pi din gios de gura părăului Puciosului și tot în linie driaptă piste părăul Prisăcii și pisti dial pănă în apa Șomuzului; și după aceasta dispărțire cu sămni pietri (pietre de hotar) piste toată linia arătată. Partea de susu, baștina ori cu Boteștii, ori cu Stejărenii, după obiceiu(l) pământului va rămânea la stăpânirea copilului celui mai mic, Necolache, iar de la sămnile dispărțirii ce să arată mai sus partea de giosu va rămânea supt stăpânirea copilului Iordache, și heleșteul carili esti în apa Șomuzului, ce să numește „a lui Cârstiian logofăt” să rămâe totdeauna în stăpânirea lui Iordache.
Și fiind această moșie adunată cu multă osteneală, am hotărât ca de va muri copilul Necolache fără clironomie, să rămâe toată moșiia supt clironomia lui Iordache; iar de va muri Iordache fără clironomie, atuncea iarăși să rămâe moșiia supt clironomia lui Necolache. Însă pănă să vie copiii acești(a) doi la vârstă și la căsătorie, moșiia să să stăpâniască tot întriagă, deplin, după cum s-au stăpânit și în vremea vieții meli, de cătră Mariuța, cari să aibă toată puterea și toată voia a fi deplin stăpânitoare pănă când a voi sângură să li dea supt a copiilor stăpânire.
Pentru partea lui Costandin, din ceia ci s-au aflat acmu a ave casa satul Căbujii la ținutul Sucevvei, după cât cuprinde stăpânirea prin diata Capșii, și cu cumpărăturile ci am mai cumpărat eu, satul întreg să rămâe supt clironomia lui Costandin; însă de va ieși vro parte ră din Căbuji, să aibă casa întoarce cheltuiala câtă să va faci, spre întoarcirea părților acelora, ca să rămâe satu(l) întreg. Doaâ sati pi apa Răutului la ținutul Sorocii cu toate hotarăli lui, să fie iarăși supt a lui Costandin stăpânire. Satul Stoicanii tot la ținutul Sorocii să fie iarăși supt a lui Costandin stăpânire. Din moșiile de la Lăpușna, cari sânt într-un hotar, încă să aibă a stăpâni Costandin: moșia Sângira (Sângera) și (moșia) Calfa după scrisori și hotarăli lor împregiur. Zăci pogoani de vie din viili meli de la Odobești încă să aibă a stăpâni Costandin. Iar celelanti optsprăzăci pogoane ci mai rămân le va stăpâni Mariuța cât va fi în viață, și după săvârșirea vieții Mariuței vor rămâne noâ pogoani a copilului Iordache, și noâ pogoani a copilului Nicolache.
Osăbit de moșiile aceli de la Cernăuți, mai fiind la Hotin doaâ moșii într-un hotar, anumi Novacăuții și Nilipăuții (Nelipăuți), di vor veni vrodată la stăpânirea pământenilor aceli doaâ moșii să aibă a li stăpâni tot Costandin.
Țigani să aibă a stăpâni Costandin pi aceștiia ci sânt arătați aice: șasăsprăzăci sălașe țigani din țiganii de vatră din Horodniceni, anumi: Ion Ciocan, Toadir sin Ion bucătar, Tănase sin Costandin Stângaciu, Andrei Ciușul, Ștefan Abolocanii, Vasăle sin Ifrim Tonac, Mateiu Anastasăi, Gheorghie Anastasăi, Antohi Stângaciu, Necolai sin Barbul bucătar, Șerban pitar, Costandin Ciocan, Ștefan sin Vasăle croitoriul, Ion Jompa, Andrii sin Ion Jompa; iar din țiganii de la Căbuji și cu cii de la Havarna, carii sânt trieritorii casăi, să rămâe nesmintit după cum sânt la slujba lor, pentru rădicarea trierului casăi. Însă din țiganii lăeși, ceata Oprii și a lui Dima, după ce să vor da surorii-me Zmăragda că a fi scriind diiata mamii dintr-acești țigani ori a Oprii, ori a Dimii, apoi câți or rămâne cielanți (sic) să rămâe supt stăpânirea Costandin toți. Dar la trierători să nu să amestice.
Locurile de casă câte am în Iași să aibă a li stăpâni Costandin toate. (Acestui fiu părintele îi lasă, pe lângă articole de mobilă, argintărie și arămuri, o seamă de straie îmblănite (nurcă, vulpe), din lână subțire și din postav, paftale și alte lucruri, “iar mai mult la straie să nu să amestice, ce aceli puține blane de samur ce sânt, să rămâe maică-sa, ca să nu li mai cumperi în bani pentru ca să poată plăti mai cu lesnire datoriile casii ce sânt”. Constantin mai primește și “zăci vaci cu viței, iar boi fiind numai pentru plugurile hranii casii și a dărvarilor, să nu supere a ceri; butca mea cea mai vechi și cu patru cai cari sânt la Jompa iarăși să să dea lui Costandin cu hamuri cu tot”.)
Partea lui Ioniță, fiindcă și-au ales partea cea mai bună, n-am lipsit a nu-i faci și lui parte prin cât au fost a me(li) puteri:
Moșiia Samugenii i Berehoiu de la ținutul Lăpușnii să fie supt stăpânirea lui Ioniță, și de nu să va mulțămi cu acestea, să aibă a da casa și câte trii suti lei pe tot anul, cât i-a fi de la Dumnizău viața. Dar nemulțămindu-să și cu atâta, să să mai dea șasă sălașe de țigani de la casă.
Pentru Mândoaia și Călimăneștii, cari moșii sânt la ținutul Lăpușnii, de n-or i(e)și din stăpânirea casii vor rămânea supt stăpânirea Salomií călugăriții, iar de vor lipsea, atuncea să aibă a stăpâni călugărița puhoiu(l) tot la ținutul Lăpușnii însă tot casa să-i poarte de grijă cât a trăi Mariuța; și după moartea Mariuții să-i poarte de grijă copilul Necolache. Pentru fiică-mea Catrina, fiindcă nici pănă acmu banii zăstrii nu i s-au dat diplin, pentru așteptarea ce au făcut, am hotărât ca plătindu-să de la casă toată zăstrea ei diplin după zapis, să să mai dea di la casă alti doaâ mii lei spre mulțămita ei. Și Costandin fiiul mieu, după săvârșirea mè, îndată să aibă a întra diplin stăpânitor pi toate aceste ci să arată mai susu, partea sa și să li stăpâniască în veci cu paci. Casa să aibă a să sili ca să plătiască toate datoriile câte s-au făcut cu măritatul Ilenii și alte datorii ce mai sânt după vadelile lor ce s-au așăzat di cătră mini prin zapise, așa să să și urmezi darea banilor pe tot anul pănă să va plăti toată datoriia câtă esti. După săvârșirea mea să fie îndatorită casa cât a fi viața Mariuții a plăti câti cincizăci de sărindare pe tot anul pentru sufletul meu;
Pentru doaâ moșii ce sânt la ținutul Cernăuțului, anumi Malitinița și Ușihlibii (Oșehlibi), acestea ca un lucru ci iaste căștigat cu multă strădanie și ostenială a mea, după cum di cătră toți iaste știut: moșiia Ușihlibii i-am dăruit(-o) fiiului meu Iordache și moșiia Malitinița, am dăruit-o fiiului meu Necolache, însă la a lor stăpânire să întri după săvârșirea vieții maicii lor, și după ce s-or plăti toate datoriile cu câte să află casa datoare.
Și fiișticarile din fiii mii, cu cât di cătră mini i s-au rănduit aicea, atâta să stăpâniască, iar mai mult să nu supere, însă de va și faci vreunul vreo cerire piste cât di cătră mini i s-au rănduit, să nu să ție în samă și nici o ascultare să nu să dea. 1795 (cu cifre arabe) oct(ovrie) 1. Ianachi Cant(acuzino) Vist(ier)”. Iscăliturii olografe i se alătură pecetea inelară în ceară roșie.
De o altă mână (a Mariei Cantacuzino, soția, născută Balș): “Toate după cum mai sus sântu arătate și împărțite, așa să să urmeze de cătră fii(i) miei, iar care ar umbla prin giudecăți să nu să ție în samă, ce să fie neascultat, și să rămână și supt blăstămul părintesc”. Lângă text, s-a aplicat din nou pecete.
Pe aceași pagină, alte două mențiuni olografe ale lui Ianache, întărite, fiecare, cu semnătură olografă și pecete:
„Deosăbit de toate aceste ci să arată mai susu că să dau lui Costandin, să aibă casa a mai da lui Costandin 5000 lei adică cinci mii, însă pănă nu să vor plăti toate datoriile cu cât să află casa datoare să nu superi a ceri acești bani; iar după ce să vor plăti datoriile, îndată să i să dea de la casă banii arătați”.
„Călugăriții Salomii să i să mai dea câte 250 lei adică doaâ suti cincizăci de la casă în câtă vremi i-a fi de la Dumnizău viață, pe tot anul”.
Actul, redactat cu chirilice și cerneală neagră, pe suport manual, are, pe această ultimă pagină, și iscălituri ale martorilor (un spătar și un armaș), cu data 1 noiembrie 1795, urmate, sub ultima pecete, de cea a arhimandritului mănăstirii Râșca, Chiril.
